A fost odată Jurnalul Naţional… Declaraţie de dragoste

Exclusiv Social

22 martie 2013

10:42

Scris de:

Jurnalul-National-Marius-TucaA fost odată un ziar pe care l-am iubit. Se chema Jurnalul Naţional. Între timp, a murit… A murit aşa cum a murit aproape toată presa scrisă din România, iar ceea ce mai rezistă astăzi, cu toate sforţările şi disperările şi goana după exclusivităţi, sunt doar rămăşiţe ale vechii prese. Veche de vreo câţiva ani, veche de vreun deceniu şi ceva. Dar la goana cu care aleargă timpul azi şi noi pe lângă el zece ani par cât juma de secol.

O tristeţe nespusă m-a cuprins când am văzut că Jurnalul Naţional urmează în trei luni să-şi închidă ediţia tipărită. Dar nu asta e problema, pentru că tendinţa spre presa online este evidentă şi justificată (până la un punct) şi se poate face presă de calitate şi online – deşi, dacă e să fim sinceri, în România, presa online a ucis presa, fără să aducă de-adevăratelea beneficii nici măcar materiale, căci presa şi oamenii care au mai rămas în ea sunt tot mai săraci. Tristeţea a început atunci când am văzut cum a pus problema conducerea trustului: oamenii din redacţia Jurnalul Naţional mai au o perioadă de graţie de trei luni în care să demonstreze că ziarul mai are un viitor pe hârtie… Jurnalul Naţional a fost ani întregi numărul 1, a fost ani întregi cel mai iubit ziar din România, a fost ziarul care a reinventat reportajul în presa românească. A fost ziarul care a făcut caravane prin ţară, care a făcut campanii majore, la care s-au scris texte minunate, la care s-au luat premii de fotografie, care a avut o extraordinară Ediţie de colecţie. A fost ziarul la care oamenii scriau mai mult decât ştiri… care a păstrat sus standardul de calitate, care a făcut cultură, fără să pară că o face. Care a luptat împotriva subculturii cu toate forţele, care a avut Mişcarea de Rezistenţă, care a dat o colecţie de literatură română însoţită de materiale adevărate, despre scriitori şi vieţile lor spuse altfel, a fost ziarul care avea viaţă. Şi în paginile căruia se vedea că textele aveau timp să respire.

N-am să vorbesc despre intervenţiile politice, care, cu siguranţă şi evident, au existat. Sunt valabile pentru toată presa din România. Orice publicaţie a susţinut sau susţine un grup de interese. Dar dincolo de asta, Jurnalul Naţional a fost o stare de spirit.

Am urmărit în ultimele luni un proces început acum câţiva ani – nu atât de mulţi – în care Jurnalul a intrat în agonie. În care şi-a pierdut identitatea şi a devenit ceea ce este astăzi. O publicaţie tristă şi fără personalitate, în care oamenii scriu ce se poate, făcut din sărăcie şi, ceea ce e cel mai grav, cu o parte online care i-a ucis spiritul. O parte online în care vulgarităţile de tip cancan şi goana după senzaţional au distrus tot ce însemna Jurnalul Naţional. Acel ziar la care da, chiar pe pagina online, atunci când a apărut „Cel mai iubit dintre pământeni” şi o poveste despre Marin Preda, acel material a avut aproape două sute de mii de vizualizări. Da, domnilor patroni ai Jurnalului Naţional şi ai întregii prese, acesta era publicul Jurnalului, acesta era publicul care vă cumpăra, acesta era publicul care avea de ce să dea banii pe ziarul tipărit, acesta era publicul care a rupt chioşcurile când a apărut „Scânteia”. Nu angajaţii sunt cei care trebuie să vă dovedească acum că ziarul tipărit are un viitor. Pentru că odată distrusă identitatea de dragul unei audienţe efemere l-aţi împins în prăpastie. L-aţi împins şi când articolele – chiar cele politice, sau mai ales ele, au devenit monocorde şi v-aţi discreditat. Nu angajaţii – nişte oameni care nu şi-au luat salariile de trei luni şi care au venit zi de zi şi au lucrat şi au scos acest ziar aşa cum a ajuns el, şi nu din cauza lor – nu ei trebuie să-l ridice din groapă. Cei mai mulţi au rămas din solidaritate, pentru că au iubit Jurnalul Naţional şi holurile de la Casa Presei de la etajul opt, cu fotografiile din caravane şi acel spirit pe care au sperat că-l vor reînvia.

Iar acum, după luni întregi în care nu s-au plătit nici acele salarii de mizerie cele mai multe, după numeroasele tăieri din ultimii ani, după multe umilinţe, după desfiinţarea cărţilor de muncă, practicată de altfel la nivel naţional, de o să ajungem cu toţii o generaţie de cerşetori la pensie, după toate aceste umilinţe, vine cea mai mare: trebuie să dovediţi că ziarul are un viitor pe print…

Nu, nu are un viitor pe print în aceste condiţii. E clar. E ca şi cum i-ai spune muribundului: dovedeşte că meriţi să trăieşti după ce i-ai dat în cap. Jurnalul Naţional a avut una dintre cele mai frumoase echipe din presa românească şi care în anii în care lumea nu era atât de întoarsă cu fundul în sus a arătat ceva. Nu e cazul ca ei să dea teste din nou, acum, pentru că acum presa a fost adusă într-un punct mort. Şi nu pentru că oamenii nu ar vrea s-o mai cumpere, aşa cum greşit se crede la infinit, ci pentru că s-a decredibilizat sută la sută pentru cea mai importantă categorie a publicului, adică exact cea mai importantă şi cea pentru care avea şanse să conteze. A coborât stacheta până în noroi, iar în noroi te înfunzi. Amatorii de cancan, de scandal şi de urât se plictisesc şi vor întotdeauna mai mult şi mai urât, până la distrugerea totală. Ce era ieri imagine tare, azi e slabă, mâine trebuie mai mult şi mai rău. Iar drum înapoi nu există.

A fost odată un ziar: Jurnalul Naţional. Ziar Vertical! Păcat că l-aţi ucis.

15462 vizualizari


11 Comentarii

  1. Florin spune:

    Pacat de tot….
    Rautatea si lacomia distruge vise si sperante
    ,,Jurnalul National,, ramane o stacheta prea sus pentru multi, a fost o scoala de jurnalism si de fotoreporteri care s-au specializat pe teren si in campaniile JN…..nu mai am cuvinte

  2. Cristiana Dorobantu spune:

    Eu inca astept sa-mi publice dreptul la replica…

  3. Marina spune:

    Cum sa reziste un ziar in care 2 pagini sunt preluari dupa luju.ro, dupa care urmeaza drepturi la replica pentru articolele respective? Alte 4 pagini sunt osanale si pledoarii pro Nastase, apoi 2 cu programul tv pe care nu il citeste nimeni, 1 pagina cu poze cu soare, ploaie si nori?
    De ce nu ziceti nimic de Dan Constantin? De ce il lasati sa publice articolele acelea care sunt evident partizane?
    Si unde e publicitatea? Va plangeti degeaba de mila, ati acceptat serialul mizerabil cu cei care il au pe nasu’ in suflet….ati scris la comanda lui Tuca si Dan Constantin, nu sunteti ziaristi adevarati. Si exemplele pot continua.

  4. pavelescu spune:

    Un jeg de ziar de partid. Domniloe si doamnelor trebuie, e obligatoriu sa faceti diferenta intre presa echidistanta si presa lui Felix/ Intregul lui trust e o rusine….e antipresa/

  5. marko spune:

    Imi pare rau ca se vorbeste despre Jurnalul National la timpul trecut.Si eu il citeam candva cu foarte mare drag.Si, …totusi cine este vinovat?Dar, la oamenii aceia reporteri , fotoreporteri, cameramani se gandeste cineva.. cum sa stai mai bine de trei luni fara salar?… ingrozitor, ma intreb …in ce tara traim. E rusinos!

  6. Doina spune:

    Mare pacat.Oare dupa TVR Cultural si Jurnalul National, ce ar mai fi de distrus ?. Ramanem cu OTV, cu CanCan si alte cateva de teapa lor, de la care putem afla ce “vedeta” cu cine s-a mai cuplat, care barbat a venit beat acasa si si-a injunghiat nevasta, cine cu cine s-a batut in carciuma din capul satului, sau ce vaca nesupravegheata a rupt gardul vecinului. Pai altfel, cine ne-ar mai face de ras prin strainatate ?. Vin prieteni din alte tari si raman uimiti ca totusi, in Romania mai sunt si oameni culti si bine educati,ca elevii nostri se mai intorc (nu stim pentru cat timp), cu bratele incarcate de premii de la olimpiadele internationale, nu suntem doar o tara de hoti, betivi si neispraviti, asa cum citesc prin ziarele de scandal publicate pe net.
    Ar fi multe de spus, dar probabil, cei in masura sa ia decizii care sa poata schimba ceva, sunt prea preocupati sa se tina bine de scaunele lor.
    Mare Pacat !

  7. Dan spune:

    In povestea asta despre Jurnalul National, mi se pare foarte penibil faptul ca patronul ziarului, cel care nu plateste cu lunile salariile jurnalistilor, este si cel care a fondat Partidul Umanist din Romania (oare ce e uman in modul in care isi trateaza angajatii??) precum si cel care nu rata nici un prilej, sa infiereze public guvernul Boc pentru ca a micsorat pensiile si salariile bugetare.
    Cireasa de pe tort si maxima ipocrizie este ca Antena3 – care are acelasi patron – plange de mila pensionarilor si bugetarilor aproape in fiecare seara, dar nu sufla o vorba despre drama ziaristilor (neplatiti de 3 luni) ce sunt angajati la acelasi trust de presa…
    In concluzie, domnul Felix e un patron foarte umanist pe banii statului, dar fara scrupule cand e vorba de profitul lui!

  8. Asta e o scrisoare deschisa adresata lu’ Felix sau ce efect ti-ai dori sa aiba?

  9. Florin spune:

    Dc un suc natural dispare din raft, iar raftul este umplut cu o bautura carbogazoasa, nu inseamna neeaparat ca sucul nu era bun, ci ca noi nu il cumparam pentru ca ne place mai mulr carbogazoasa sau pentru ca nu avem suficienti bani. Cultura costa. Iar noi suntem prea saraci si needucati ca sa ne-o permitem. Producatorii sunt obligati sa ofere cumparatorului produse care se vand.Si asa dispare totul. Restul este can-can.

  10. Gramatic spune:

    Sa fim seriosi aceeasi problema e la majoritatea publicatiilor. Romania Libera Cotidianul Adevarul Evenimentul zilei, toate sunt politizate si sunt pline de articole mincinoase.

Lasă un comentariu la marko

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.