Alcatraz – hotelul monştrilor

A fost odată

21 martie 2013

9:34

Scris de:

Alcatraz_aerialLa 21 martie 1963, vestita şi temuta închisoare din Alcatraz, SUA, şi-a închis oficial porţile. De-a lungul sumbrei sale existenţe, ea a “adăpostit” în temniţele ei pe unii dintre cei mai mari criminali ai Americii şi ai lumii. Numele închisorii provine de la Alcatraz, numele insulei pe care este amplasată. În 1775, cercetătorul și ofițerul spaniol de navigație Juan Manuel de Ayala Y Aranza, descoperă, în golful San Francisco, o bucată de pământ cu o suprafaţă de 85.000 metri pătraţi şi o înălţime de 41 de metri, pe care o botează “La Isla de los Alcatraces”, Insula pelicanilor, numită aşa, se presupune, datorită populaţiei de pelicani existente aici.

Insula, pe vremea americanilor nativi, mai era cunoscută şi sub numele de “Stânca Albă”, din pricina excrementelor albe de pelican ce o acopereau. Adeseori, ea era evitată de locuitorii din jurul ei căci se credea că este stăpânită de spirite rele şi e o poartă de acces spre lumea de dincolo. În 1847, lordul John Charles Freamont, guvernatorul militar al Californiei cumpără de la statul Mexic pentru SUA, insula, contra sumei de 5000 de dolari. Datorită amplasamentului ei strategic, s-a decis ca pe această bucată de pământ să se construiască o fortăreaţă care să apere strâmtoarea “Golden Gate” (Poarta de Aur) din vestul Californiei, ce face legătura între Oceanul Pacific şi golful San Francisco. În 1854 sunt demarate lucrările de construire a fortăreţei, lucrări care s-au desfăşurat însă anevoios. Cauzele acestui fapt au fost multiple. În primul rând amplasarea geografică. Insula avea un singur debarcader, ceea ce limita accesul şi era “scuturată” în permanenţă de curenţi deosebit de puternici.

Apoi, condiţiile meteorologice nefavorabile (ploi ceaţă, vânt), care făceau dificilă munca lucrătorilor şi lipsa oricărei surse de apă. De asemenea, aici nu se putea cultiva nimic din pricina pământului arid, astfel încât hrana era adusă cu mare risc, tocmai de pe continent. Mai târziu, au fost construite un oraş din lemn şi drumuri de acces care au uşurat condiţiile de lucru. Cu toate astea, mulţi din cei care au ridicat Alcatrazul vor muri atunci de boală sau de foame. Toate aceste obstacole au făcut ca “Alcatrazul” (Hellcatraz – Iadul Catraz, cum era poreclit de deţinuţi), să fie terminat de construit abia după cinci ani, în 1859. Insula era dotată cu un far construit în 1858, cel mai vechi far de pe coasta americană de est. În 1861, fortăreaţa Alcatraz devine, oficial, închisoare militară, în ea fiind încarceraţi prizonierii din Războiul civil american. Deţinuţii trăiau în condiţii mizere, fără grupuri sanitare şi lipsiţi de cele mai elementare norme de igienă. Aşezarea geografică a insulei făcea imposibilă orice evadare. La un moment dat, gradul avansat de degradare al clădirilor ce alcătuiau închisoarea determină autorităţile să o închidă, lucrările de reconsolidare şi reînnoire începând cu anul 1906. Dar în acest an, insula este zguduită de un puternic seism care distruge din nou construcţiile. În cele din urmă închisoarea va fi gata în 1911. Devine, începând cu anul 1933 (12 octombrie), închisoare federală de maximă siguranţă.

Primii aduşi (1934), sunt 53 de deţinuţi din Atlanta, Georgia. De-a lugul timpului, aici vor fi “cazaţi” cei mai mari infractori, criminali şi violatori ai Americii (1576 în total). Pe aici au trecut celebrii Al Capone, gangsterul care, surprinzător, a fost arestat nu pentru crimele sale, ci pentru evaziune fiscală, Robert Franklin Stroud, the “Birdman of Alcatraz” (Păsărarul din Alcatraz, poreclit astfel pentru activitatea sa ornitologică – a scris o serie de lucrări privind bolile păsărilor, în special al canarilor), “Machine Gun” Kelly (George Celino Barnes – avea o predilecţie pentru folosirea mitralierei,  machine gun, în lb.engleză) şi Alvin “Creepy” Karpis, cu înfiorătorul (creepy, în lb.engleză) său rânjet. În celule exista în permanenţă un număr de 302 deţinuţi, păziţi de paznicii care alături de familiile lor se ridicau la un număr de 300 de persoane. Temniţele aveau o suprafaţă de 1,5 × 2,7 m, cu pat, lavoar şi toaletă. Cei aflaţi înăuntru erau obligaţi să petreacă acolo până la 23 de ore pe zi (excepţie făceau condamnaţii cu purtări bune). La duşuri curgea apă caldă, nu din grijă pentru cei încarceraţi, ci ca aceştia să nu se obişnuiască cu apa rece din golf, în eventualitatea în care plănuiau să evadeze. În timpul funcţionării sinistrei închisori, au avut loc 36 de tentative de evadări, toate eşuate. Singurii prizonieri care au reuşit să scape dintre zidurile temniţelor au fost Frank Morris şi fraţii Clarence şi John Anglin, despre a căror soartă nu s-a mai ştiut nimic după aceea. Evadarea lor a stat la baza realizării filmului “Evadare din Alcatraz” (1979), cu Clint Eastwood în rolul lui Morris. Altă ecranizare având ca subiect Alcatrazul este “Alcatraz” (2012) În zilele noastre, “The Rock”, Stânca, aşa cum a mai fost numită închisoarea, este vizitată anual de peste 2 milioane de turişti.

Alcatraz a constituit întotdeauna un punct de atracţie şi pentru vânătorii de fantome. Se spune că pe coridoare  încă se mai aud gemete şi târşâit de picioare, uşi care se închid şi se deschid cu zgomot, singure, iar senzaţia vizitatorilor este una apăsătoare şi rece. În anul 2008 s-a demarat un proiect prin care este vizată transformarea unei părţi a  fostei închisori (aripa 64, în care erau găzduiţi gardienii)  într-un hotel de lux. Alte propuneri de reamenajare sunt cele prin care “The Rock” ar putea deveni cazinou, restaurant, sau cofetărie.

761 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.