„Am nevoie de atmosfera calmă de la Mogoşoaia“

Exercițiu de gândire

9 februarie 2013

10:05

Scris de: and

Trăim în era vitezei. Suntem oamenii informației și, adesea, victimele ei. Fără gândire, informația nu poate duce la cunoaștere. Fără cunoaștere, suntem neputincioși.

Zi de zi, cotidianul Epoca.ro își invită cititorii la un exercițiu de gândire, pornind de la o opinie pe o temă de actualitate, exprimată de o personalitate a timpului nostru sau de un gânditor din vremuri apuse.

Astăzi, o scrisoare a Marthei Bibescu, adresată lui René de Weck, ministru al Elveției la București.

„Posada
Prin Comarnic
Prahova
27 august 1944
Dragul meu ministru şi prieten,
Buletinul din tabăra fortificată de la Mogoşoaia mi-a fost adus ieri seara de domnii Palasto şi Lieto şi m-am bucurat mult să primesc veşti de la dumneavoastră. Vă mărturisesc că am avut aici câteva zile neplăcute, care m-au făcut să doresc a fi aproape de dumneavoastră în previziunea repercusiunii evenimentelor. Mai mult decât de securitatea materială, simt nevoia „conformităţii gusturilor” care te ajută să depăşeşti mai uşor încercările – ceea ce englezii numesc „congenial company”. Ştiam că aş afla asta la Mogoşoaia doar străbătând curtea. Acum ştiu că a trebuit să rămân aici, cam împotriva voinţei mele, pentru ca confruntarea observaţiilor, atunci când va avea loc, să fie mai deplină şi mai originală. Căci fiecare dintre noi a privit lucrurile dintr-un unghi diferit, dar o ştiu, într-un acelaş elan al sufletului, după atâtea nerăbdări şi nelinişti pricinuite de atât de lungi şovăieli.
Marele Vizir a fost şi el în elementul lui. A dezarmat de unul singur un tren cu muniţii în gara Comarnic. Povestea faptei lui are să v-o relateze atunci când vom sărbători victoria. Mi-ar fi teamă să nu-i stric efectul dacă aş face-o eu, cu un condei leneş şi din fundul patului. Căci am febră, o febră inexplicabilă şi care, cred, n-o să mă slăbească decât atunci când am să părăsesc această umbră a pădurilor în care mă apasă inacţiunea şi singurătatea sau prostiile pe care vin să mi le spună tot felul de inşi sub pretextul de a-mi cere sau, mai degrabă, de a-mi da sfaturi.
Aştept din partea dumneavoastră o mare favoare, un semn de prietenie!, imediat ce drumul va fi liber. Am nevoie de atmosfera calmă de la Mogoşoaia, de orizontul plat şi mai cu seamă, cum am mai spus, de sentimentul atitudinilor împărtăşite sau, spre a-l numi pe adevăratu-i nume: Credinţa! Oamenii de puţină credinţă au venit şi au plecat. Acum se apropie ceasul socotelilor. Nădăjduiesc să citesc curând cuvântul, aşternut de mâna dumneavoastră: Veniţi. Iată, speranţele lui Ivan Stanciov s-au împlinit. L-aţi mai văzut? A plecat la timp. Aş vrea să cred că n-a fost surprins, în drum, spre Giurgiu. Frilandasi, colegul dumneavoastră, e nerăbdător să calce pe urmele dumnevaostră şi ale noastre. Se pare că până şi budapestanii s-au săturat. împărţiţi bunele cuvinte şi felicitările pe care vi le adresez cu locatarii câmpului de luptă care este Mogoşoaia. Spuneţi-le, ca să-i înveseliţi, deşi nu cred că mai e nevoie acum, că săgeţile parţilor se întorc de obicei împotriva lor înşile.
Lucrul cel mai bun ce li s-a întâmplat este că trăiesc aceste zile pline de primejdii sub egida dumneavoastră. Şi eu aş fi vrut s-o pot face. Salutaţi din parte-mi garnizoana şi trăiască Elveţia, mereu şi în veci. A dv. prietenă recunoscătoare.
Martha“

777 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.