Amnezia nu salvează România

Exclusiv Social

5 aprilie 2013

12:09

Scris de:

amnezia„O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară. O lume amnezică nu poate fi o societate civilă, ci doar un agregat de hominieni. Comunismul și sovietizarea asta au vrut să facă în estul Europei: o lume amnezică și imbecilă. Și în nu mică măsură au reușit. Societatea noastră e mutilată sufletește și oarecum decerebrată“. Aceste rânduri fac parte din eseul Elogiu memoriei, cuprins în volumul „Despre lucrurile cu adevărat importante“, pe care Alexandru Paleologu îl publica în 1992. Și, după experiența carcerală,  știa foarte bine ce spune. Simplu și la obiect.

Așa cum nu este, aproape niciodată, discursul public din România, nici componenta lui socio-politică, nici cea mediatică, obsedate de „analiza“ prezentului. În acest discurs trecutul își ițește capul arareori. Dacă asculți o jumătate de oră un talkshow politic pe un canal de știri din România, îți e de ajuns. Prezentatorii, fie ei jurnaliști tineri sau cu experiență, precum și invitații, adesea și colegi de breaslă (e mai simplu și mai ieftin), construiesc un discurs deficitar din punct de vedere al coerenței și al informației. Monologuri ce se întretaie la orice oră în studioul de televiziune pentru a nu duce nicăieri – poate doar la concluzia că „e rău“ – nu se sprijină niciodată pe recursul la trecut. Obsedați de prezent, oamenii scapă din vedere faptul că el nu poate fi înțeles fără acest recurs, pentru că prezentul e efectul trecutului și cauza viitorului. Facem politică internă la televizor, dar nu știm ce fel de politicieni au fost Iuliu Maniu sau Take Ionescu, de exemplu, și de ce contează pentru noi că au fost și au gândit într-un anumit fel. Facem politică externă, dar nu știm cum se numea teritoriul Iranului înainte de a purta acest nume, de pildă.

„O lume amnezică nu poate fi o societate civilă“, scria Alexandru Paleologu. Firește. România a uitat deja cine au fost Corneliu Coposu sau Ion Rațiu, de pildă. România nu ține minte valorile care i-au făcut bine, dar nici nu vrea să vadă înmormântări în direct, așa cum își închipuie realizatorii de televiziune. Amnezică din incultură și nepăsare față de orice depășește sfera concretă a vieții de zi cu zi, România privește socialist spre un viitor incert. Pe ecranul televizorului se succed imagini cu oameni în costum și, respectiv, taior, oameni care vorbesc la nesfârșit despre criză, tăieri, conflicte, ruperea alianței, FMI etc. Surprinzător de mulți dintre ei nu știu cum s-a făcut Marea Unire sau de ce domniile fanariote au lăsat urme adânci asupra identității românești, de ce este corect ca Eugen Ionescu să fie Eugène Ionesco etc. etc. etc.

Victimă a informației date rapid și înghițite pe nemestecate, românului nu-i mai pasă de ce s-a întâmplat ieri. Trăiește dus pe aripile evenimentelor, însetat de informația pe care i-o oferă nonstop Internetul, culturalizându-se cu linkurile de pe Facebook. Pentru mulți dintre reprezentanții acestui gen, trecutul e o chestie de manual despre care înveți la școală, ceva plictisitor, ce nu are nicio legătură cu noi. Conectați nonstop la informație, ei sunt, paradoxal, rupți de realitatea spațiului în care trăiesc. Depozitar neutru de informație brută, românul care-și citește nonstop emailurile pe telefon nu mai are liniște. Dar nici memorie. Accesul deplin și ușor la informație îl face, paradoxal, amnezic.

1854 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.