Bătaie pe audiență cu mamele în linia întâi

Special

1 martie 2013

12:05

Scris de: and

Cu cât se bat mai mult în exclusivități și în idei „exclusive”, cu atât mai mult televiziunile și ziarele pică în aceeași oală. Iar mai nou se supralicitează – pe modelul tabloidului – o nevoie de uman greșit înțeleasă. Și e de-a dreptul amuzant când iei ziarele dimineața și vezi că după o zi întreagă de strofocări în redacție s-a ajuns cam în același punct. Exemplu recent și trist: filmul „Poziția copilului” al lui Călin Netzer care trebuia „apucat” altfel, așa cum se spune. Adică să nu vorbim despre ce vorbesc „toți”, că filmul e valoros în sine și a câștigat un mare premiu pentru asta, ci găsim noi ceva, dacă ne străduim și scormonim un picuț. Și victorie… Cine n-ar citi un articol dacă îi vorbești pe limba lui – cine e acest „el”, aceasta e întrebarea – și îi servești o poveste înduioșătoare, să plângă inima în el, să simtă emoția cum băltește și, mai mult, să o coboare în lumea noastră cunoscută și la un anumit nivel… Așa că fiecare a strigat „Evrika!”, atunci când a ajuns la concluzia că totul ține de o poveste din copilărie, de o mică tragedie personală. Iar declarația regizorului cum că filmul are rădăcini autobiografice a fost comentată, răsturnată și răstălmăcită în fel și chip în așa fel încât să slujească intersele publicației. Căci cum să nu citești o chestie care se cheamă „Tragica poveste a Ursului de Aur”. Sigur că acolo nu e nicio tragedie… Sau cum să nu citești o chestie care se cheamă „Povestea bărbaților care au înduioșat Europa”?! Cu cât mai mult sirop cu atât mai bine. Există niște butoane pe care, dacă apeși, mergi la sigur. Numai că butoanele sunt cam aceleași și lipsa de imaginație e de-a dreptul tragică.

Pe aceeași idee, spectacolul oferit aseară de televiziuni a fost… descumpănitor de „emoționant”. Ce s-au gândit realizatorii? Să invite în platou mamele. Înainte de mărțișor, mama lui Ponta și mama fraților Cămătaru au venit în platou să înduioșeze inimile telespectatorilor. Și cum să nu te emoționezi când Mimi Cămătăreasa povestește cu modestie cum crește roșia cu mâna ei în seră și face un bănuț cinstit și mai dă și cu împrumut bani, câte 10 lei, nu mare lucru, până la pensie câte unui om amărât. Și cum băiețeii ei – Sile și Nuțu – cu mutrițele lor simpatice și inocente așezate în spate, pe monitor – au fost mereu jecmăniți și mereu au avut de suferit de pe urma semenilor, când ei au fost darnici și și-au dat și inima din piept… Și cum ea, mămică bună, a făcut puțină speculă și pe la turci, și-a văzut și tancuri abandonate la 60 de km de Irak, și Corina Drăgotescu se ia la întrecere cu ea și povestește cum și ea a vândut pahare de cristal, ca și dl Stolojan… Și cum leișorii frățiorilor Cămătaru – leii care au făcut atâta raiting de câteva zile – erau și ei niște biete animăluțe pe care ei îi hrăneau cu câte o văcuță înecată cu vreo pungă și pe care îi țineau așa, ca să nu-i abandoneze… Și cum aceiași frățiori au fost un picuț chiar eroi naționali că era cât pe ce să fie împușcați la graniță pe vremea lui Ceaușescu… Senzațional! Dacă o ascultai pe Mimi Cămătăreasa nu puteai să nu dai crezare inimii și cuvintelor ei de mamă care-și apără puii. Desigur, totul sub sigla mare de pe ecran: Dezvăluiri senzaționale sau ceva de genul…

În același timp, mămica lui Victor Ponta, premierul nostru puțin plagiator, dar care muncește de dimineața până seara pentru România, atât de mult încât s-a îngrășat de stres, firește, face și ea „dezvăluiri senzaționale” despre copilașul care a fost un adolescent aproape rebel. Mai că-ți dau lacrimile când auzi cum bietul Victor a dormit două săptămâni în gara din Paris, în tinerețea lui, și uite acum „după 22 de ani s-a întors la Paris şi a fost întâmpinat cu covorul roşu”, ceea ce arată că a avut dreptate şi că aici e locul lui, nu în Franța… Tot poporul reacționează la povești de genul „Uite, și lui i-a fost greu, deci știe ce e greul!”.

La urma urmei este aceeași veche poveste a succesului care vine „prin muncă” și „perseverență”, visul american în transcriere românească, pe care presa autohtonă îl explotează și-l stoarce și din piatră seacă. E suficient să vă aruncați ochii pe câteva interviuri și veți vedea ce îi interesează pe cei din conducere să scoată în evidență. Nu că Vlad Ivanov a luat nu știu ce premii, ci că a lucrat la un butic în gara de nord, nu că Virgil Ogășanu e un mare actor, ci că a fost toboșar la nunți etc. etc. etc. O schemă plictisitor de repetitivă, care încă are succes la public. La care public, asta e o altă întrebare…

938 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.