Bătaie pe locuri la cerşit

Exclusiv

19 decembrie 2012

13:07

Scris de:

Catedrala Sf. ParaschevaNu e un secret pentru nimeni că la porţile bisericilor din România e întotdeauna o armată de cerşetori. Nu e un secret că fiecare încearcă să impresioneze prin ce poate, că fiecare îşi foloseşte tot ce are mai puternic în „arsenal”, copii mici, răni, bube, scaune cu rotile, orice. Spectacolul este întotdeauna unul foarte trist şi este imaginea vie a stării unei naţiuni.

O dimineaţă de duminică, înainte de Crăciun, în faţa catedralei Sf. Parascheva din Iaşi… Ningea viscolit şi era frig, iar slujba era pe terminate. Pe aleea care duce de la intrare până la biserică, aliniaţi de-o parte şi de alta, cerşetori, ca la expoziţie, cu mâna întinsă. La un moment dat cineva a scos o bancnotă din buzunar şi a pus-o în mâna unui bărbat între două vârste, cu piciorul amputat. În clipa aia s-a stârnit o ceartă cumplită. „Colegii” din jur au sărit să-l gonească pe motiv că a ocupat un loc care nu era al lui. „Bă, unde te crezi aici? Ce? Eşti la mă-ta acasă? De când stai tu, mă unde vrei. Hai, marş la locul tău! Bă aici eşti la biserică, nu mai urla aşa, nu mai înjura, că ai copii acasă. Cine a înjurat, mă? Bă, nu scapi să ştii, dă banii, jumi-juma, îi facem. Nu-ţi dau mă, nimic, că trei’ să iau mâncare la copil. Care mâncare, mă, că îţi bei minţile. Şi ce? Le-oi bea p-ale tale? Ia să te duci de-aci, locul tău e colo, hai…”

A urmat un dialog halucinant cu câţiva dintre protagonişti. „Păi da, doamnă, nu-i mai luaţi apărarea lu’ ăsta, că io am muncit ca să fiu aici. Nu e aşa că vine care cum vrea.” „Adică eu nu pot să cerşesc aici dacă vreau”, îl întreb pe unul dintre ei. „Mata n-ai nevoie şi n-ai nici şcoală, doamnă, da’ şi aicea nu e aşa, la liber. Începi de coloşa de la intrare, stai afară, pe urmă, intri, mai faci un pas. Şi ăsta uite că mi-a luat locu şi o primit bănuţii mei.” O bătrână cu mâinile vinete de frig, în haine subţiri şi lividă la faţă, a început să strige la cel cu care vorbeam că şi el i-a luat ei locul. Dar prin ce e un loc mai bun ca altul? „E mai bun, că omu’ n-o să le dea la toţi, care e primu’ ăla ia. Şi mai e bine acolo la uşă că e mai aproape de sfânta, vrei să-ţi iarte păcatele şi mai dai ceva.” Îl întreb de ce nu lucrează undeva. „Unde să lucrez, doamnă? Cine mă ia pă mine aşa amărât cum îs? Nimenea. În ţara asta nu e loc pentru amărâţi ca mine, nici la poarta bisericii. N-are treabă Dumnezeu şi cu noi, are grijă de ăia mari. Io-s amărât, am crescut fără mamă, la orfelinat şi n-am casă…” „Bă, nu mai minţi, minte doamnă, să-i dai bani, are casă şi mă-sa trăieşte, o ştiu io”…

Dincolo de întâmplarea în sine şi de personajele în carne şi oase, care sunt mai mult decât o întâmplare, sunt o stare de fapt, se naşte întrebarea „în ce lume şi în ce ţară trăim, dacă cerşetorii se bat pe locurile de cerşit din faţa bisericii şi pomana are „legile” ei?!

 

963 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.