Baudelaire, poetul paradisurilor artificiale

A fost odată

9 aprilie 2013

10:06

Scris de:

BaudelaireLa 9 aprilie 1821 se naște la Paris Charles Baudelaire, poetul care prin volumul de poeme avea să influențeze literatura vremurilor sale și a celor de după. În copilărie își va pierde tatăl, mama sa, Caroline,  rămasă văduvă,  căsătorindu-se cu Jacques Aupick,  vestit militar și diplomat de carieră. La 11 ani este trimis de tatăl vitreg, care îi dorea o carieră, de asemenea, militară, la studii în garnizoana de la Lyon. Patru ani mai târziu va fi elev al unui liceu din Paris, perioadă în care va frecventa celebrul Cartier Latin. Aici va veni în contact cu atmosfera boemă trăită de artiștii din capitala franceză, atmosferă care își va pune amprenta asupra scrierilor viitorului poet.

Îngrijorat de evoluția fiului vitreg, Aupick își trimite odrasla în India, pentru a fi cât mai departe de tentațiile pe care Orașul luminilor le oferea. Efectul acestui “exilˮ se va demonstra însă a fi cu totul altul, experiența trăită aici, precum și cultura fascinantă și încărcată de mister a Indiei găsind teren propice în sufletul lui Baudelaire pentru florile celebre de mai apoi.

Revenit la Paris (1843),  proaspăt posesor al unei importante moșteniri, începe să ducă o viață tumultoasă din care luxul, prostituatele și oamenii aflați la marginea societății nu vor lipsi. Se spune că tot atunci s-ar fi îmbolnăvit de sifilis, boală care îi va provoca de altfel moartea 24 de ani mai târziu. Începe să consume droguri (se pare că a fost dependent de opiu) și să acumuleze datorii. În scurt timp o parte din moștenire se va duce pe apa Senei și prin bistrouri, moment în care familia decide să angajeze un jurist care să-i administreze averea și să-i dea lunar o mică sumă pentru a se putea întreține. De acest ajutor va beneficia până la sfârșitul vieții. Nevoia de bani îl împinge să se apuce de scris, publicând eseuri și cronici de artă, de oarecare însemnătate, în diferite ziare pariziene.

Dar cele ce vor stârni cu adevărat ecouri în presă și în societate vor fi reflecțiile sale pe tema paradisurilor artificiale, așa cum va suna chiar titlul celebrei sale lucrări apărute în 1860, Paradisuri artificiale: opiu și hașiș. Prin intermediul acestei scrieri, poetul decadent face o călătorie prin lumea plină de tenebre și trăiri extrasenzoriale ale drogurilor care îl vor împinge la un moment dat spre sinucidere. Creația lui Baudelaire va fi puternic influențată de opera unor artiști ca Manet, Delacroix sau Wagner, dar în special de cea a poetului englez Edgar Allan Poe, cu al cărui spirit și percepție se identifică. De altfel, poetul francez va fi un excelent traducător al acestuia. În 1855 apare Fleurs du mal, volumul de poezii al cărui conținut va stârni indignarea, fiind considerat o ofensă la adresa moralității și religiei și pentru care Baudelaire va fi judecat de autoritățile franceze. Cu toate astea, Flaubert și Victor Hugo îl vor felicita pentru florile sale. Va continua să scrie articole și eseuri, precum și poeme în proză, poeme ce vor apărea postum în volumul Petits poémes en prose. În ziua de 31 august 1867, Charles Baudelaire moare, la Paris, după o îndelungată suferință. Avea 46 de ani.

1345 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.