Béla Bartók şi muzica

A fost odată

25 martie 2013

9:06

Scris de:

Bartók_Béla_1927Printre personalitățile marcante ale muzicii universale ce au influențat profund secolul XX se numără și Béla Bartók, pianistul, compozitorul, etnologul care a știut să valorifice folclorul autentic, aducând un suflu nou fenomenului muzical contemporan lui și îmbogățind astfel zestrea muzicală a timpurilor viitoare. S-a născut în ziua de 25 martie 1881 la Sânnicolau Mare, județul Timiș.  De la vârsta copilăriei ia contact cu muzica prin lecțiile de pian pe care le primește de la mama sa Paula, învățătoare. Împreună cu aceasta și sora pe linie maternă, Erzsébet, în urma morții tatălui, în 1888, se va muta pe rând în Vinogradov și Bratislava. Grație talentului său muzical, la numai 11 ani va interpreta, în cadrul unui concert caritabil o lucrare proprie intitulată “Cursul Dunării”.

Va studia pianul și compoziția în capitala slovacă, pe care o va alege în semn de protest împotriva dominației culturale vieneze de la acea vreme și la Academia Regală de Muzică din Budapesta (aici mai târziu va fi profesor de pian). La Bratislava ia lecții de la Isztván Thomán un elev al lui Franz Liszt, compozitor de care se va simți atras o vreme. Armonia și dinamismul operei lui Richard Strauss, își vor pune amprenta asupra primelor sale lucrări componistice. Însă ceea ce-l va influența cu adevărat pe compozitorul Bartók va fi contactul cu atmosfera pariziană, cu muzica clasică franceză, găsind în Debussy un nou model de urmat. El avea să mărturisească dirijorului Serge Moreux că: “Debussy a restaurat sensul acordurilor pentru toți muzicienii”.

Descoperind în frumusețea cântecelor populare o puternică sursă de inspirație, va compune lucrări ca “Divertismentul pentru orchestre de coarde”, în care își fac simțită prezența voioșia și ludicul din ceardașurile maghiare și horele românești (Bartok a fost bun prieten cu românii George Enescu Constantin Brăiloiu și Sabin Drăgoi). De altfel, pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă folclor și tradiție, îl determină să se apropie din ce în ce mai mult de studiul muzicii populare maghiare, românești și cea interpretată de lăutarii țigani. “Muzica țărănească are o expresie uimitor de mare și este lipsită de orice sentimentalism și înflorituri de prisos”, spunea Bartók. Împreună cu prietenul și compozitorul Zoltán Kodáli va scrie o culegere în care se găsesc consemnate, descrise și catalogate, creațiile populare ale maghiarilor, românilor, sârbilor, croaților, turcilor și ale nord-africanilor, adunate în numai puțin de 12 volume.  De altfel, experiența sa ca teoretician și culegător de folclor îl va transforma într-un reputat etnolog, fiind considerat, alături de Kodáli fondatorul etnomuzicologiei.

Ca pianist va concerta în toată lumea, măiestria sa interpretativă fiind confirmată de succesul  cunoscut în numeroasele turnee susținute în compania celei de-a doua lui soții, Dita Pasztori (Dita avea 19 ani, iar Béla 43 la momentul căsătoriei – împreună au avut un fiu Péter), descendentă dintr-o familie din zona Lugojului. Va compune, de asemenea, muzică pentru balet (Prințul cioplit din lemn, Mandarinul miraculos), lucrări subînscrise expresionismului. În urma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Bartók pleacă în America, împreună cu soția, unde va lucra la Universitatea Columbia din New York în alcătuirea unei colecții de cântece populare. Această universitate îi va acorda în 1940 titlul de Doctor Honoris Causa. Béla Bartók va muri, bolnav de leucemie, la 26 septembrie 1945, în New York.

341 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.