Birlic. Grigore Vasiliu Birlic

A fost odată

14 februarie 2013

9:05

Scris de: and

Grigore Vasiliu-Birlic actorul care și-a transformat porecla în renume (Birlic este numele personajului din piesa omonimă a dramaturgilor austrieci Franz Arnold și Ernst Bach, care în limba turcă denumește asul din cărțile de joc), s-a născut la Fălticeni la 24 ianuarie 1905. Tatăl său, mic negustor, a dorit ca fiul lui să îmbrățișeze o carieră juridică, lucru ce nu s-a întâmplat, astfel teatrul și cinematografia românească îmbogățindu-se cu una din cele mai prețioase bijuterii din tezaurul lor. După absolvirea în anul 1924 a Liceului “Nicolae Gane” din Fălticeni, se înscrie, la insistențele tatălui, la cursurile Facultății de Drept din Cernăuți, însă spiritul său ludic, pus mereu pe șotii, îi îndreaptă pașii spre teatru. Face mai întâi figurație la Teatrul Național din Cernăuți, apoi devine student al Conservatorului de Artă Dramatică din același oraș, fiind admis abia după a șaptea încercare din pricina faptului că era peltic (defect pe care actorul a știut să-l valorifice din plin în cariera sa). Aici va fi coleg printre alții cu actorul Jules Cazaban, și îi va avea ca profesori pe Petre Sturza și Gina Sandri. Remarcat de directorul teatrului, obține un rol în comedia „Musca spaniolă” scrisă de Arnold și Bach, în adaptarea dramaturgului Tudor Mușatescu și a regizorului Sică Alexandrescu, sub regia lui Aurel Maican. Datorită succesului repurtat, Birlic este angajat la Teatrul Național din Cernăuți, unde excelează în roluri cum ar fi Dandanache din “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale. În 1933 se transferă la îndemnul lui Aurel Maican la Conservatorul din București și va juca pe scenele diferitelor companii  de teatru particulare, de aici deprinzând tainele meseriei de la regizori ca Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, nume mari ale acelor vremi. Devine cap de afiș al comediilor de la “Teatrul Vesel”, teatru înființat de Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu. Joacă în piese ca “Vârcolacul”, “Micul Weber”, “Otto Elefantul”, “Arde nevastă-mea”,  “Prostul din baie”, “Împăratul” și bineînțeles “Birlic”, piesa care îi va atrage porecla devenită parte integrantă a numelui său, piesă adaptată special pentru el de Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu. În piesă este vorba de un funcționar mărunt din Fălticeni pe numele său Costache Perjoiu.  Aparițiile sale pe scenă în “D-ale Carnavalului” (Crăcănel și Candidatul), “Bădăranii” (jupânul Canciano), “Conu Leonida față cu reacțiunea” (Coana Efimița), “O noapte furtunoasă” (Spiridon și Rică Venturiano), “O scrisoare pierdută” (Brânzovenescu și Dandanache), “Titanic Vals” (Spirache Necșulescu), “Avarul”, “Burghezul gentilom”, “Revizorul”, “Nunta lui Krecinski” (Raspluev) “Mielul turbat” (Spiridon Biserică), “Egor Bulîkov”, “Steaua fără nume” (acarul),  i-au întărit statutul de excepțional actor de comedie. Cariera sa cinematografică începe odată cu filmul “Bing-Bang”, continuând cu filmul “Doamna de la etajul II”, comedie muzicală în care vor fi lansate două șlagăre ale acelor timpuri, “Două inimioare și patru pereți” și “Te iubesc”, ambele ale compozitorului Max Halm (iată că putem vorbi de soundtrack-uri încă de pe atunci). Spicuim din filmele în care a jucat: “Arendașul român”, “Lanțul Slăbiciunilor”, “Vizita”, “Două Lozuri”, “Doi vecini”, “D-ale carnavalului”, “O scrisoare pierdută”, “Băieții noștri”, “Telegrame”, “Bădăranii”, “Post Restant”, “Mofturi 1900″, “Titanic Vals”, “Serbările galante”, “Steaua fără nume”. În 1953 i se acordă titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române “pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. În 1960 i s-a conferit și titlul de Artist al Poporului. Spre apusul vieții, la dorința lui, Birlic a mai urcat o dată pe scenă în rolul ce-i adusese atâta succes, Birlic, din piesa cu același titlu pe care a regizat-o el însuși. A încetat din viață la 14 februarie 1970, la București, fiind înmormântat pe Aleea Artiștilor din cimitirul Bellu. Monumentul său funerar îl reprezintă pe actor imortalizat în jupânul Canciano din comedia lui Goldoni, „Bădăranii”. Ca un omagiu adus marelui actor, în 2005 s-a emis o monedă de argint cu chipul său, iar în 2010 s-a lansat documentarul “Măria Sa, Birlic!”. Cu o expresivitate deosebită și o remarcabilă ușurință în abordarea comicului, cu o energie debordantă și o infinită varietate a mijloacelor de expresie, Grigore Vasiliu-Birlic rămâne pentru comedia românească Asul din mânecă.

1446 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.