Bruges: poveste nemuritoare

Epoca de weekend În lume Special

24 martie 2013

10:13

Scris de:

belgia 2010 689O CĂLĂTORIE PE SĂPTĂMÂNĂ

În weekend trebuie să faci ceva pentru tine. Fiecare dintre noi este ceea ce citește, ce vede, ce ascultă. În weekend, Epoca.ro te invită să (te) descoperi…

A fost odată ca niciodată o prinţesă neasemuit de frumoasă, care trăia într-un palat, împreună cu părinţii ei, regele şi regina. Asupra fetei plutea, însă, o cumplită soartă: nepoftită la botezul micuţei, ursitoarea cea rea îi menise să se înţepe cu acul în ziua când împlinea 16 ani şi să moară. În zadar a poruncit regele să fie ascunse toate acele, în zadar a încercat să-şi ferească fiica. Prinţesa tot s-a înţepat. Însă, apărută în ultimul moment, o altă ursitoare, cea bună, a întors soarta: prinţesa nu avea să moară, ci doar să doarmă, timp de o sută de ani. Şi, odată cu ea, a cufundat în somn întreg castelul şi pădurea din jur.

belgia1.jpg_1318x992Charles Perrault, cel care a scris povestea “Frumoasei din pădurea adormită”, nu a păşit niciodată, din câte se ştie, prin Bruges. Dar dacă, înviat ca prin miracol, s-ar plimba azi pe-aici, şi-ar scrie, cu siguranţă, din nou, celebrul basm. Această năstruşnică idee îmi trece prin minte la nici zece minute după ce am coborât din trenul venit de la Antwerp. Belgia e o ţară mică, aşa că, în câteva ore ajungi oriunde îţi doreşti. Iar pentru călătorii de azi, Bruges e un popas obligatoriu. De ce? Răspunsul vine simplu şi banal: tocmai fiindcă aici te simţi ca într-o poveste, iar în secolul XXI, asta exercită o fascinaţie fără margini.

Aşa că păşesc şi eu, pe străduţele înguste şi adormite, printre case de piatră cu balcoane de lemn peste care au trecut multe veacuri. La fiecare colţ, se deschide câte un canal umbrit de sălcii sau un pod micuţ şi apăsat de ani. Căci tocmai apa e cea căreia Bruges, cum îi spun francezii, sau Brugge, cum îi spun flamanzii, îi datorează prosperitatea. Atestat încă din vremea romanilor, oraşul şi-a cunoscut epoca de aur în secolele XII-XV, când canalul Zwin îl lega de Marea Nordului.

belgia2_1318x992Port înfloritor şi important centru al prelucrării lânii, Bruges primea pe atunci negustori şi navigatori din toate colţurile Europei. Cu mult înaintea Veneţiei, aici au sosit primele corăbii cu condimente din Levant şi tot aici s-a deschis şi prima bursă din lume, în 1309. Două secole mai târziu, însă, canalul Zwin se colmatase şi, odată cu el, a apus şi gloria Bruges-ului. În Flandra s-au impus alte porturi, precum Antwerp, iar prietenul nostru s-a cufundat, precum castelul din poveste, în somn.

Trezirea târgului medieval s-a datorat nu unui prinţ, ci, dacă vreţi, mai multora. Numele lor: turiştii. Şi asta pentru că, la începutul secolului XX, Bruges-ul a fost redescoperit, de data aceasta ca destinaţie turistică. Monumentele istorice, bisericile şi casele au fost restaurate, iar în prezent peste două milioane de oameni îl vizitează anual.

Căci nu ai cum să nu te laşi sedus de atmosfera de poveste, îmi spun, în timp ce paşii îmi răsună înfundat pe străduţa pietruită. Ajung lângă malul apei, unde reclame mari anunţă plecarea într-o plimbare cu barca, pe canalele oraşului. Nu pot pierde aşa ceva şi, alături de reprezentanţii altor naţii, sunt gata să-mi continui basmul medieval pe apă. Şi înaintăm, printre casele aliniate pe mal, cu acoperişurile triunghiulare specifice, în trepte, cu stucaturi şi ornamente gotice, ale căror culori încă vii se reflectă feeric în apa liniştită. Încerc să ascult explicaţiile ghidului, dar atenţia mi-e permanent distrasă de câteva lebede care înoată, nobile şi netulburate, aproape de barca noastră.

belgia3_1318x992Plimbarea acvatică se termină (mult prea repede!), iar eu îmi continui drumul către Piaţa oraşului. Aici pulsa viaţa Bruges-ului medieval şi aici se adună, astăzi, marea de turişti. Unii au admirat muzeele ce conţin capodopere ale marilor maeştri flamanzi şi nu numai (firesc, căci în oraş au lucrat mult timp pictori ca Jan van Eyck sau Hans Memling). Alţii vin dinspre Biserica Sfintei Fecioare, al cărei turn are 122 de metri înălţime şi e dovada vie a măiestriei meşterilor medievali. Tot acolo se află şi “Fecioara cu Pruncul”, o sculptură celebră din două motive: pentru că e creaţia lui Michelangelo şi pentru c-a fost furată şi recuperată de două ori, prima dată de la revoluţionarii francezi, a doua oară de la regimul nazist. Şi tot în piaţa oraşului, la umbra campanilei ridicate în secolul XII, alţi turişti se odihnesc osteniţi, în faţa unui pahar cu minunata bere belgiană. Fiindcă Bruges-ul are ceva din spuma renumitei băuturi. La fel ca berea, îl poţi sorbi îndată. Dar, la fel ca basmele copilăriei, simţi nevoia să-l reciteşti, iar şi iar, să te cufunzi, din nou, în lumea lui vrăjită.

Pentru moment, însă, eu îmi închei plimbarea, pe marginea unui pod. În apropiere, în balconul unei case milenare, o bunică localnică îşi învaţă nepoata să brodeze. După secolul XVI, femeile din Bruges au încercat să reînvie gloria trecută a oraşului cu ajutorul meşteşugului dantelurilor. Eforturile lor n-au rămas nerăsplătite. Şi astăzi, dantela făcută la Bruges e renumită. Iar acul care o adormea pe prinţesa lui Perrault a menţinut în viaţă un oraş. Care trăieşte şi azi, suspendat în timp, ca o nemuritoare şi delicată broderie.

Fotografii Costel Stoica

Etichete: ,
4426 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.