Bucuria e un lux pe care românul nu și-l permite

Exclusiv

4 aprilie 2013

11:31

Scris de:

metrou_bunOricine vine în România observă și mărturisește apoi că strada, spațiul public, sunt teritoriul oamenilor încruntați, abătuți, nervoși sau apatici. Și străinii, și localnicii spun că la noi lumea e cenușie, împovărată, copleșită de griji, între care cele de ordin material ocupă un loc de frunte. Fără îndoială că așa este. Românul nu mai are nici timpul, nici știința, nici arta, nici dorința de a se simți om.

Sărăcia l-a prefăcut într-o stafie cenușie, care zâmbește fals, la comandă, atunci când se impune. Frumusețea se îndepărtează de el și pentru că el se îndepărtează de ea, desigur. Folosesc aici toate sensurile posibile ale cuvântului frumusețe. În afară de sărăcie, frate cu românul, acesta din urmă suferă considerabil din pricina unor pierderi la nivel mentalitar. Printre ele, pierderea unei indicibile arte de a trăi, spulberate odată cu instaurarea totalitarismului și, peste câteva decenii, a capitalismului sălbatic în care scapă cine poate, precum și pierderea unui anumit simț al firescului, al traiului bun care presupune o anumită condiție materială și ceva în plus.

Angajatul român slugărește de dimineață până seara, mai ales cel din sectorul privat. Celălalt se vaită că în sistemul de stat te plafonezi, dar nu face nicio schimbare, pentru că în sectorul bugetar e sigur sau, mai bine spus, era. Pensionarul român nu face decât socoteli cât a ziua de lungă, colindând piețe după mâncare ieftină și, iarna, încălzindu-se nu la calorifer, ci la aragaz. Ca să facă economie, țelul lui în viață. Studentul român privește cu jind spre Occident, deși pe deplin conștient că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă. În rest, își caută obsedat și obsedant un job. Dacă se poate, nu unul de zece ore pe zi destinate frecușului efectuat de șefi dornici să-și arate puterea (și România e țara lor), pentru care să primească o leafă de 800 de lei.  Dar ceva din alt registru e greu de găsit. Oricum, suntem o patrie de intelectuali. Poate că și de aceea ne merge așa de bine.

În fine, românul mediu, oarecare, anonim, a fost lăsat de izbeliște de micile plăceri ale vieții. Pentru el, bucuria a ajuns un lux pe care nu și-l mai permite. A uitat sau n-a știut niciodată ce plăcut e să stai într-o grădină și să citești, să stai o oră într-un muzeu, măcar o dată la câteva luni, să pleci un weekend la munte și să faci o drumeție ușoară, de câteva ceasuri, să fugi de pe Facebook și să hoinărești fără țintă prin oraș într-o zi în care nu ai niciun plan etc. etc. etc. Nu, nici gând, românul nu mai recunoaște gustul dulce al libertății. El știe că trebuie să meargă la serviciu și, în numele crizei, să suporte aproape orice, că trebuie să vină cu mâncare la pachet (e mai ieftin decât dacă ar lua masa undeva, oricât de modest), că seara trebuie să se întoarcă direct acasă, că-l așteaptă copilul (bona îl costă extra, dacă rămâne în plus), că nu poate bea mai mult de o bere de la supermarket în weekend, pentru că, altminteri, intră în banii de rate (oricum plătite cu întârziere).

Românul e din ce în ce mai iritabil și din ce în ce mai iute la atac pentru că se simte, cumva, într-o lume ostilă. Adică o lume în care nu-i e bine, o lume pe care o percepe ca pe un dușman, o lume a unei uri mutilante. Românul și-a pierdut încrederea în posibilitățile pozitive și succesul îi pare suspect. Îl urăște chiar. Succesul celorlalți, desigur. Și, oricum, dacă n-ajunge la struguri, zice că-s acri. Din păcate. Dar este un mecanism de autoapărare care, pe de o parte, îl ajută să reziste, iar pe de altă parte îl abrutizează. Educația și practica fericirii au rămas numai în cărți, existența lor concretă retrăgându-se în paginile albe, de hârtie sau virtuale. Dar românul n-are bani să-și cumpere cărți. Sau crede că nu are. Îi păstrează pentru lucruri serioase.

2391 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.