Căsătoriile homosexuale și dreptul de a fi împotrivă

Social Special

5 februarie 2013

11:43

Scris de: and

În urma legalizării căsătoriilor homosexuale în Franța, Vaticanul a luat poziție, președintele Consiliului pontifical pentru familie, Vicenzo Paglia, declarând că se impune „o reflecție culturală adevărată și o apărare mai puternică a familiei, pentru a o pune în centrul politicii, economiei, culturii, în diferite țări, precum și în instituții internaționale, implicându-i și pe creștinii din alte tradiții religioase”. El a mai spus de asemenea că nucleul de bază al familiei – un bărbat, o femeie și copii – nu trebuie pierdut.

Problema legalizării căsătoriilor în Franța a stârnit reacții, controverse și proteste nu numai la fața locului. A ajuns și în România unde cele mai multe dispute s-au desfășurat, bineînțeles, pe rețelele de socializare. Și, ca de obicei, cei mai vocali au fost adepții atât de auto-proclamatei normalități a homosexualilor, care se declară, evident, oameni cu vederi largi, nu închiși și închistați în tradiții și convenții, intelectuali fini și rasați care văd lucrurile altfel, deschis și limpede…

Articolul care a fost mărul discordiei sună simplu: „căsătoria se poate încheia între două persoane de sex diferit sau între două persoane de același sex”.

Majoritatea deputaților de stânga din Franța au votat în favoarea reformei, aceasta fiind una dintre promisiunile din campania electorală ale actualului președinte socialist Francois Hollande. „Suntem fericiți și mândri că am ajuns la această primă etapă. Vom institui libertatea pentru fiecare de a-și alege partenera sau partenerul pentru a construi un viitor comun”, a declarat ministrul Justiției Christiane Taubira.

Pusă în termeni de libertate-constrângere, problema avea toate șansele să se rezolve în favoarea adepților căsătoriilor homosexuale, căci trăim într-o lume în care discriminarea pozitivă funcționează din plin. Iar în această problemă anume oricine are o altă opinie este catalogat din start de cealaltă tabără drept învechit și cu idei mărginite. În principiu, nu ai dreptul să fii împotrivă. În ceea ce privește libertatea, am să citez înainte de toate cuvinte lui Kierkegaard care spunea că „antonimul păcatului nu este virtutea, antonimul păcatului este libertatea”. Textul de față nu este o pledoarie împotriva căsătoriilor homosexuale, ci doar o invitație la a judeca lucrurile și în alți termeni decât cei ai discriminării. Iar introducerea termenului „păcat” în acest context nu are neapărat conotații creștine, cum sunt convinsă că mi se va reproșa. Desigur, atâta vreme cât nu aparții religiei creștine, în principiu ai „liberatea” de a face orice. Unui necreștin homosexual nu-i poți vorbi despre păcat și despre Hristos. Dar îi poți vorbi, în schimb, exact despre ceea ce spunea reprezentantul Vaticanului, despre o reflecție culturală adevărată…

Această ostentație cu care homosexualii își afișează din ce în ce mai mult în ultima vreme orientarea sexuală cu orice prilej, pe stradă, în public, oriunde, face parte din aceeași poveste cu discriminarea pozitivă. Nimeni dintre „ceilalți” nu iese pe stradă să strige în gura mare cum și de ce îi place să fac sex. De ce oare? Nu pentru că sunt discriminați, ci pentru că se luptă cu orice preț pentru a obține eticheta de „normalitate” în care oare cred cu adevărat?

Dar nimic din toate astea nu este cu adevărat o problemă, problema intervine atunci când se vorbește de „familie”, care în foarte scurt timp va implica, fără dubii, adopția de copii.  În Franța, de exemplu, sondajele de opinie arată că aproximativ 50% dintre ei sunt de acord cu adopția copiilor de către cupluri homosexuale. Conform BBC, proiectul de lege, care include prevederi ce le-ar permite cuplurilor de homosexuali să adopte copii, marchează una dintre cele mai importante reforme sociale din Franța de după abolirea pedepsei cu moartea în 1981, notează BBC.

Vă imaginați o fetiță care atunci când începe să cunoască lumea se uită în stânga și în dreapta ei și nu știe cine e mami și cine e tati? Sau un băiețel? Câte șanse are el să nu devină tot homosexual? Îmi asum riscul de a fi catalogată drept „încuiată” și „învechită” și am să propun spre lectură un fragment dintr-un text al lui Savatie Baștovoi. Nu pentru dimensiunea lui creștină, ci pentru finețea psihologică filtrată, desigur, printr-o gândire filosofic-creștină…

„Cei mai mulți homosexuali cred că sunt oamenii care caută să-și depășească limitele, care nu sunt de acord cu realitatea în care traiesc. Plictisiți de relațiile sexuale firești, acești oameni intuiesc că firea noastră trebuie să aibă vreo spărtură în afară, dar ei nu au avut descoperirea Dumnezeirii, ei nu știu că adevărata depășire a firii se împlinește nu prin simpla evadare din normalitate, ci prin îmbrățișarea unor realități mai marețe decât noi înșine, eliberatoare, veșnice. Homosexualii, ca și ucigașii, simt plăcerea monstruoasă a înfruntării lui Dumnezeu, a înfruntării Limitei”.

1413 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.