Cătălina Buzoianu – Doctor Honoris Causa şi povestea unei călătorii pe mare

Cultură Special

25 ianuarie 2013

13:01

Scris de:

La Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, miercuri, pe 30 ianuarie, la ora 10.00, va avea loc un eveniment special, odată cu aniversarea naşterii lui I.L Caragiale al cărui nume îl poartă instituţia. Cu acest prilej, regizoarea Cătălina Buzoianu, care a condus ani întregi clase de regie la UNATC, va primi titlul de Doctor Honoris Causa. Printre invitaţi se vor afla personalităţi ale lumii culturale, actori, scenografi, coregrafi, muzicieni, împreună cu care a realizat spectacole antologice, precum şi foşti studenţi, astăzi nume importante pe scena românească.

<Scriu cu imagini> – aş putea spune despre oricare spectacol al meu.” Dacă traseul Cătălinei Buzoianu în teatru este sau nu rezumat în aceste cuvinte e o discuţie în sine. Dar ele redau, aproape ca un mic poem, întreaga ei gândire/ creaţie regizorală. „Spectacolul contemporan este un eseu în imagini. Spaţiu al ideilor, spaţiu al cuvântului, spaţiu sonor, care acţionează asupra spectatorului la toate nivelurile: intelectual, spiritual, afectiv, senzorial. Regizorul este un eseist care vorbeşte în imagini.”

O călătorie către universul Cătălinei Buzoianu – reală sau fictivă, aşa cum o trădează rândurile de mai sus – ar putea începe cu o călătorie pe mare: „Pe Marmara furtuna a trecut. Dincolo de Dardanele se luminează. Thalassaa! Marea! Marea cea adevărată, limpede, albastră! Viaţa. Facerea lumii. La început a fost apa…”

Sau ar putea începe aşa: „Arta regizorului poartă în ea germenii propriei sale distrugeri. (…) Materialul nostru e lunecos şi periculos ca şarpele veninos, mişcător şi plin de necunoscute ca o picătură de apă privită la microscop, supus putrezirii şi viermelui uitării ca hârca rânjită a lui Yorick. Alcătuiri de fragilităţi, construcţiile noastre, castele de nisip, se fac una cu pământul sub talpa grea, nemiloasă, a Timpului. Regizorul este un Don Quijote agăţat de bună-voie de aripa morii de vânt.”

Despre minunata aventură a proiectului „Odiseea 2001”, a cărui iniţiatoare a fost, unic în cultura română, un turneu în care s-a jucat teatru în porturile din zona mediteraneeană, Cătălina Buzoianu a povestit într-un interviu acordat revistei Yorick:

„Am plecat foarte emoţionaţi cu toţii. Pe mare a început o furtună foarte puternică şi periculoasă. Ne-am speriat tare. A fost o primă încercare. Am ieşit apoi pe Mediterana liniştită şi ne-am încadrat bine în timpul din „Odiseea”. Prima escală a fost în Corsica, unde am ajuns cu doar o zi întârziere (Homer povestea de şapte zile, noi am ajuns în opt). Totul a fost o minăţie pentru mine. Camus spunea că trebuie să ne întoarcem mereu la Grecia. A vrut să facă şi el o „Odisee”, dar n-a mai apucat. Vorbea despre umbrele şi luminile acestui ţinut, despre partea neagră a soarelui puternic. Nu ştiu cum se face, dar toate citatele din scrierile lui se potriveau foarte bine cu drumul nostru. Alte cuvinte sub influenţa cărora am călătorit atunci au fost cele dintr-o rubaiata a lui Omar Khayyam, în care metafora sintetiza toate cele trei religii de la malurile Mediteranei. Şi, desigur, m-a însoţit mereu deviza atribuită lui Socrate, „Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Aşa s-a desfăşurat odiseea noastră. Pe şi cu acest vapor, am trăit o aventură dincolo de limitele umanului. Am trăit tot timpul cu sentimentul unei dimensiuni cosmice.”

1249 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.