Câte zile furi dacă furi o fiolă de citostatice?

Social

17 ianuarie 2013

10:17

Scris de: and

Din coridoarele labirintice de la subsol nu se vede soarele. Sunt înguste, întunecate şi ai sentimentul că lumea rămâne undeva foarte departe, odată ce ai intrat acolo, că totul se suspendă. Şi sunt cozi, cozi interminabile de oameni care repetă de fiecare dată aceeaşi procedură, cu foi în mână, alergând de la o uşă la alta, ţinându-şi loc la o coadă sau la alta, întunecaţi, preocupaţi, înneguraţi, tăcuţi şi palizi. Semnalul de la telefonul mobil dispare şi el la un moment dat, cu cât te afunzi mai tare printre culoare. Mirosul puternic de la un aparat de la cafea e aproape impudic şi distonant în acel loc. Câteva scăunele, pereţi alb-gri şi un sentiment de pierdere totală, de condamnare.

Înăuntru – un loc mult prea mic pentru cât de mulţi „vizitatori” aşteaptă pe coridor sau pe scaunele din interior – alte cozi. De data asta, ca să prindă un fotoliu sau, cei mai norocoşi, un pat. Se fac liste de aşteptare, se negociază, se mai dă câte o „atenţie” şi se mai eliberează câte unul. Când stai la coadă pentru încă o mică porţie de viaţă, câştigată cu perfuzii cu citostatice, în subsolul de la Institutul Oncologic, viaţa arată altfel după ce ieşi la suprafaţă. Aici, o fiolă în plus înseamnă zile în plus. Şi fiolele se obţin de multe ori cu mare greutate. Iar banii şi timpul, pentru cei din afară, capătă cu totul alte conotaţii şi dimensiuni. O singură zi petrecută acolo te face să descoperi şi să înţelegi în toată dimensiunea lor umană binele şi răul…

Un bărbat trecut de prima tinereţe, palid şi cu mişcări nervoase, trece de pe un scaun pe altul, fără astâmpăr, se ridică în picioare, din când în când vociferează, bagă capul pe uşă, pune întrebări. Ţine în mână o pungă, strâns, şi nu-i dă drumul. Până la urmă nimereşte pe un scaun lângă mine: „Nu vă cunosc, sunteţi nouă sau aţi venit cu cineva?” „Am venit cu cineva”, îi răspund. Mulţi se cunosc între ei, pentru că unii vin săptămânal. „Din Bucureşti sau…?” „Din Bucureşti, da.” „Eu vin de departe, din Dobrogea, o dată la două săptămâni. Cât s-o putea, s-o putea, când nu, atâta mi-a fost.” „Ei, staţi liniştit…”, spun eu stupid. Zâmbeşte… „Aţi venit cu cineva, ziceţi. Să aveţi mare grijă la medicamente.” „Cum adică?” „Doamnă, eu vin aicea de ceva vreme, aveţi grijă cât medicament vă pune acolo în perfuzie. Le ştiu eu. Ştiţi de câte ori le-am prins? M-am învăţat minte.” „Adică nu pun în fiolă cât medicament trebuie?” „Păi, eu ce vă zic? Mai opresc şi ele câte o fiolă, două, pe urmă le vând la alţi amărâţi ca noi.” „De unde ştiţi?” „De ce credeţi că ţin eu punga asta aşa? Te văd aşa, mai amărât, şi că nu eşti atent şi ce s-o gândi, lasă că nu curge sânge dacă pun trei în loc de patru, că, ştiţi, astea se calculează după greutate, credeţi-mă că ştiu tot. Eu atâta vă zic. Şi nu vă mint. Nu poţi să ai încredere în nimeni azi.” „Asta aşa o fi, dar aici, totuşi… sunteţi sigur?” „Doamnă, dacă n-o păţeam nu vă ziceam. Se fură, doamnă, peste tot. Ce? Credeţi că le-o apuca mila că suntem noi bolnavi?  Nu le pasă, vă zic eu. Şi până m-am prins mi-au halit câteva fiole bune – câte luni din viaţă o fi, asta nu mai ştiu, Dumnezeu ştie…” „Şi cum v-aţi dat seama?” „Păi, o dată am urmărit-o pe una. Dacă mie îmi spusese doctorul că trebuie patru, patru să-mi pună. Şi am numărat doar trei. Şi când i-am zis a dat din colţ în colţ, că aia e, dar până la urmă n-a avut ce face şi a recunoscut. Eu îi dădusem patru fiole, cumpărate de mine, să le toarne acolo şi ea oprise una. Le ştiu eu. Aveţi grijă, atâta vă zic. Dar ştiţi care e treaba? Că astea de le cumpărăm noi le mai numărăm, dar la alea de le dau ei, nu poţi să ţii evidenţa, poţi să ştii cât îţi pune acolo, dacă nu trage un pic şi pentru ea?”

Cum în sistemul medical din România, povestea are toate datele să fie adevărată, e cutremurător şi să-ţi imaginezi că cineva ar putea fura citostatice. Nu bani, nu aur, citostatice…

 

Etichete: ,
1261 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.