Ce regretă oamenii pe patul morții?

Exclusiv Social

26 februarie 2013

13:30

Scris de: and

Înspăimântați de necunoscut, aflați în fața marelui prag, pe care o forță mai presus de ei a hotărât că trebuie să-l treacă, copleșiți de frică, frica aceea care i-a dominat toată viața cel mai adesea fără ca ei să știe, oamenii se trezesc la o sumbră oră a bilanțului. Prin fața ochilor minții, limpede sau încețoșată, le trec frânturi de viață, jumătăți de gânduri, bucăți de cuvinte, imagini estompate din secvențe de viață. Dincolo de inconștiență ori undeva, în adâncurile ei, prinde contur conștiența. Așa spun tratatele, așa stăruiesc vechii filozofi, așa povestesc martorii sau însoțitorii care-i țin de mână, profesioniști sau apropiați care rezistă cu greu momentului.

Și totuși, ce regretă majoritatea oamenilor pe patul morții? O asistentă australiancă, Bronnie Ware, specializată în asistarea muribunzilor în ultimele trei luni de viață, a scris o carte ce pune în lumină lucruri previzibile, o carte despre regrete exprimate în ultimele clipe petrecute pe pământ. Deloc uimitor, însă cutremurător este că, la ceasul bilanțului, muribunzii știu că, dincolo de filosofia la care i-au îndemnat diverse credințe religioase, dincolo de convingerile datorate unui anumit bagaj cultural, ei înșiși ar fi putut face mai mult pentru ei înșiși. Înainte de ultima răsuflare, ceva din ființa lor pornită deja pe drumul despărțirii știe că ar fi putut face mai mult pentru propria fericire. Că ea nu era doar o antitate abstractă, la cheremul unui demiurg de neînțeles, ci și o stare pe care fi putut-o atinge, dacă…

Când îi întrebi de regrete sau despre ce ar fi putut face altfel, d-ar n-au făcut, ies la suprafață aceleași și aceleași teme, spune BronnieWare. Și, dacă tot trăim în nesfârșita epoca a topurilor, a configurat și ea un top al regretelor rostite pe patul morții.

5. Regret că n-am făcut ce trebuie ca să fiu mai fericit. Și comentariul lui Bronnie Ware: „Iată un regret surprinzător de răspândit. Mulți nu și-au dat seama până în ultima clipă că fericirea e o alegere. Că au stat înțepeniți în clișee și obiceiuri. Așa-zisul confort creat de viața în familie le-a dominat emoțiile și viața concretă. Frica de schimbare i-a împins să se prefacă atât față de alții, cât și facă de ei înșiși că sunt mulțumiți, când, în sine lor, ei doreau cu nesaț să râdă din tot sufletul și să se întoarcă la o viață liniștită.“

4. Regret că n-am păstrat legătura cu prietenii mei. Captivi în propria existență, uită de prea multe ori că din ea fac parte și ființe care le aduceau bucurie, plăcere, sprijin. Ființe care nu sunt din familie, dar adesea fac mult mai mult decât familia. Ființe cu care, dacă ar fi stat mai mult, dacă ar fi făcut mai multe, n-ar fi avut decât de câștigat. „Tuturor celor care se sting le e dor de prietenii lor“, spune autoarea volumului The Top Five Regrets of the Dying.

3. Regret că n-am avut curajul să-mi exprim sentimentele. Sufocați de mediocritatea care îi frustrează neîncetat, simțindu-se prizonieri într-o viață pe care și-ar fi dorit-o altfel, oamenii își conștientizează prea târziu statutul de victimă a fricii și a prejudecății. Ware explică: „O mulțime de oameni își suprimă sentimentele ca să nu aibă neplăceri cu alții. Prin urmare, ajung să aibă o viață mediocră și nu devin niciodată cine ar fi putut deveni. Mulți se îmbolnăvesc cu adevărat din cauza resentimentului astfel perpetuat“.

2. Regret că am muncit atât de mult. Iată adevărul trist, rostit mai ales de muribunzii de sex masculin (dată fiind vârsta preponderentă a pacienților lui Bronnie). „Toți bărbații pe care i-am asistat au regretat amarnic că și-au trăit cea mai mare parte a vieții muncind“, subliniază autoarea volumul menționat.

1. Regret că n-am avut curajul să trăiesc așa cum am vrut eu, nu cum au vrut ceilalți. Iată regretul cel mai des întâlnit. Bronnie Ware explică: „Majoritatea oamenilor nu și-au împlinit nici măcar jumătate din visuri și se sting știind că a fost din cauza alegerilor pe care le-au făcut sau nu le-au făcut. Sănătatea înseamnă o libertate pe care prea puțini o conștientizează înainte de a o pierde“.

Etichete: , ,
1665 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.