Chopin, între sunete și iubire

A fost odată

22 februarie 2013

9:34

Scris de: and

La 22 februarie 1810 s-a născut Frederic Chopin, muzicianul polonez care, alături de Liszt și Berlioz, a ridicat la rang de destin romantismul creației sale. Data nașterii este incertă, vorbindu-se de 1 martie ca zi în care s-a născut, după spusele mamei sale, însă actul de botez o consemnează ca fiind ziua de 22 februarie. Părinții săi sunt Mikolai (Nicolas) Chopin, un expatriat francez cu origini poloneze și Tekla Justyna Krzyzanowska, fiică a unei familii aristocrate. Muzicianul de mai târziu a văzut lumina zilei în satul Zelazowa Wola, o localitate de lângă Varșovia. Copilăria și adolescența le-a petrecut în Varșovia, acolo unde tatăl său ocupa un post de profesor de limbă franceză într-un liceu aflat pe domeniile Palatului Saxon. Primele lecții de pian le primește de la sora sa Ludwika. Talentul său muzical manifestat prematur îl face să fie asemuit cu Mozart. La numai șapte ani, se poate mândri cu scrierea a două poloneze gen muzical în care va excela mai târziu. Numele lui Chopin începe să apară în presa vremii, copilul Chopin devenind un obișnuit al evenimentelor muzicale din capitala poloneză. La 16 ani începe să studieze compoziția cu muzicianul Josef Elsner. Tânărul pianist îl va întâlni pe Niccolo Paganini în cadrul unui concert susținut de violonistul italian. Va cânta pentru țarul Alexandru I, aflat într-o vizită la Varșovia și va fi sprijinit, la începuturi de prințul Constantin I, un mare iubitor de muzică. Turneul întreprins la Viena îi aduce un imens succes în rândul publicului, critica de specialitate primind însă cu rezerve recitalul său. După o serie de concerte susținute în Varșovia, se hotărăște să plece în străinătate pentru a-și desăvârși talentul muzical. La plecare, prietenii îi oferă o urnă cu pământul patriei sale de care va fi legat sufletește până la încetarea din viață. De altfel, întreaga sa operă muzicală va purta în ea spiritul poporului polonez, al sonorităților populare poloneze, amestec de duioșie și revoltă, de seninătate și dramatism, de curaj și demnitate. “Polonezele”, “Mazurcile” și “Studiile” sale (Studiul revoluționar în do minor, Poloneza în La bemol major, Op. 53 “Eroica”), vorbesc despre un artist aflat în permanență în slujba țării care l-a dat. După un periplu prin Germania, ajunge în 1831 la Paris unde va veni  în contact cu spiritul romantic al vremii. Oameni de cultură ca Balzac, Lamartine, Musset, Vigny, Delacroix, Turgheniev  îi vor influența creația. Devine prieten cu Berlioz, Mendelssohn Bartholdy și Bellini, alături de care va fi îngropat în cimitirul Père Lachaise. Va cunoaște aprecierea din partea unor muzicieni ca Robert Schuman  și va susține concerte în compania lui Liszt. O criză bronșică puternică începe să-i șubrezească sănătatea. Întâlnirea cu scriitoarea Georges Sand, pseudonimul literar al baronesei Amandine Aurore Lucille Dupin de Dudevant, pe care o va cunoaște în saloanele Mariei d’Agoult, amanta lui Franz Liszt, îi va marca existența și creația  muzicală viitoare. Cu un trecut amoros bogat (a avut relații cu Prosper Mérimée și Alfred de Musset) scriitoarea franceză a dominat în permanență prin caracterul său iubirea dintre cei doi. L-a forțat să plece in Insulele Baleare, crezând că viața în zone mai calde îi va ameliora sănătatea care însă se va înrăutăți și-l va întrista pentru a nu știu câta oară atunci când va publica amănunte intime ale iubirii lor în romanul “Lucrezia Floriani”. În cele din urmă tensiunile și conflictele acumulate au făcut ca cei doi să se despartă. Georges Sand, marea dragoste, nu i-a stat la căpătâi pe patul de moarte și nici nu l-a condus pe ultimul drum. “Mi-a promis că o să mor doar în brațele ei”, au fost ultimele cuvinte rostite de Chopin. Ruinele acestei iubiri, tristețea și melancolia celor trecute, au desenat blând zborul de efemeridă al “Nocturnelor”, “Valsurilor” și al unui destin. Frederic Chopin moare la 17 octombrie 1849, la Paris. Va lăsa în urma lui poemele sonore ale unor vremuri demult apuse.

1174 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.