Coșmarul românului privitor la televizor

Social

14 ianuarie 2013

10:49

Scris de: and

bogdan-chiriac-si-corina-dragotescuÎi vezi oricând ai curaj să te uiți câteva minute la televizor. Sunt oricând și oriunde, pe oricare post de știri. Sunt aproape toți trecuți de patruzeci de ani, bărbați și femei. Sunt întotdeauna revoltați și niciodată nu rămân fără replică. Comentează orice: hotărâri guvernamentale, ședințe ale Consiliului Suprem al Magristraturii, ce mănâncă președintele țării în weekend, vreun atentat din America, divorțul anului, dieta românului de rând, vremea, accidentele rutiere, reglările de conturi dintre interlopi, ce poșetă și-a mai cumpărat EBA etc. etc. etc. Răspund la telefon oricând și fac un comentariu. Sunt revoltați, sceptici sau fals optimiști, indignați și gata să simuleze o analiză. A orice. Superficialitatea întruchipată, ca la televizor. Vorbesc degajat, se trag de șireturi cu moderatorii și uneori se încinge câte o șuetă lejeră, căci se cunosc de o viață.

Au un statut incert: sunt și jurnaliști, și comentatori invitați în platou sau analiști, în funcție de cine e disponibil pe-acolo să pună de-o nouă ediție a emisiunii. E criză și se vede cu ochiul liber. Și televiziunile au adoptat moda 2 în 1. Numele câtorva dintre ei: Corina Drăgotescu, Bogdan Chireac, Val Vâlcu, Victor Ciutacu, Florian Bichir, Dana Grecu și, mai nou,  Liliana Ruse. Au lăsat presa scrisă, că e la pământ de ani buni, salariile sunt la fel și nu se știe niciodata la câte luni vin, și s-au avântat pe micile ecrane, ca televiziunile mai au ceva gologani. Lor li se adaugă lătrăii de serviciu, outsideri deveniți oameni de casă: Paula Iacob, Mugur Ciuvică, Monica Tatoiu. Ei sunt coșmarul românului privitor la televizor. Îi vezi oricând, în direct, în reluare, ziua, noaptea, n-ai scăpare. Fără ei, nu se poate. Cum de-o fi existat televiziune înaintea lor?

Vorbesc claie peste grămadă cu politicienii colegi de platou, moderatorul rezistă, precum coafura din reclamă. Își citesc SMS-urile când intervine celălalt sau intra chiar pe internet, ajung în platou după ce a început emisiunea, câteodată pleacă înainte să se termine, se scarpină în ureche, se strâmbă când le displace ce aud… Scot onomatopee tipice regnului animal. Uau și ups sunt la ordinea zilei, ca și păi. Și nici băi, nene, nu lipsește. Se comportă firesc oamenii, nu? Nu prea au dubii și nici duhul blândeții nu pare să-i fi atins, cu excepția Paulei Iacob, distinsa avocată care a colaborat cu Securitatea. Dar ce contează? Ce, la boierul Constantin Bălăceanu-Stolnici, turnător de cursă lungă și gros la pungă, a contat cu adevărat? Distinsul doctor tot mai deapănă la televizor amintiri despre protipendada de altădată, bune să mângâie urechile sentimentalilor fără discernământ. Tovarășul căruia i se spune pe nedrept domn ne învață cum se trăia în România precomunistă. Iar tovarășa avocat, devenită în democrație doamna, ne mai inițiază în tainele legilor și ne mai povestește despre omenia lui… Nicu Ceaușescu. Ei sunt aleșii noștri. Sau nu? Ba da. Sunt aleșii jurnaliștilor noștri pentru emisiunile lor. Și unii dintre noi se uită la ele, deci aleșii sunt și ai noștri.

Și totul merge mai departe, pentru că spectacolul trebuie să continue. Cu orice preț. La vremuri de criză, la un preț cât mai mic. Dacă se poate, gratis. Așa jurnaliști fără jenă și fără chef, așa comentatori. Un talmeș-balmeș hâd, un circ la care nu râzi, un dialog care nu se naște din monologuri ce se întretaie. Un circ cu sicrie și urne cu cenușă, cu divorțuri zgomotoase, măriri de taxe, bebeluși omorâți din bătaie și ninsori abundente, dintr-o realitate ce seamănă cu imaginile suprarealiste. Un circ cu lătrăi care vin zi de zi, noapte de noapte, minut de minut, să ne-o explice. Un circ strălucitor ca paietele din bluzele jurnalistei/ analistei Corina Drăgătescu și ca broboanele de sudoare de pe fruntea jurnalistului/ analistului Bogdan Chireac la emisiunile de seară, când e istovit de atâta comentat de dimineața până noaptea. Cât despre spectatori, nu pot decât să-mi amintesc vorbele pe care le-a înscris Dante la intrarea în Infernul din „Divina Comedie“: „Lăsați orice speranță voi, cei ce intrați“.

 

 

1030 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.