Cum să contracarezi kitschul de Ziua Îndrăgostiților?

Cultură Exclusiv

2 februarie 2013

14:00

Scris de: and

O CARTE PE SAPTAMANA

În weekend trebuie să faci ceva pentru tine. Fiecare dintre noi este ceea ce citește, ce vede, ce ascultă. În weekend, Epoca.ro te invită să (te) descoperi…

Poți să ignori ziua cu pricina. Poți să râzi de ea. Sau poți să faci ceva frumos, refuzând să te încadrezi în tendințe generale greu de înțeles. Poți să nu-i cumperi iubitei (care, desigur, nu crede în treaba cu Ziua Îndrăgostiților, dar vede că suratele ei primesc cadouri) lenjerie roșie, un trandafir roșu învelit într-o folie de plastic, o bijuterie într-o cutiuță din falsă catifea roșie sau mai știu eu ce kitsch. Poți să faci ceva antitrend. E o atitudine necesară pentru igiena interioră. Uneori pur și simplu se impune să sfidezi convențiile și obiceiurile generalizate, mai noi și mai vechi. De data asta, poți fi retro sau vintage de Valentine’s Day: ia o carte și fă-o cadou.

Încearcă Șapte povești de dragoste. Fă o baie în trecutul imaginar, în minunatul secol al XIX-lea, când dragostea era altfel și la fel ca întotdeauna: blândă și fioroasă, tandră și necruțătoare, concentrată și risipită, sfidătoare și ascultătoare etc. De fapt, atunci, ca și acum, dragostea era în toate felurile și se arăta pretutindeni, acolo unde o aștepți și acolo unde nici cu gândul nu gândești.

Într-un sătuc uitat de lume, împărștiat printre stâncile din Corsica, ca în povestirea lui Guy de Maupassant, intitulată, simplu, Fericire. Acolo, în tărâmul acela privit de peste mare, dragostea este la ea acasă și, poate desuet, e sinonimă cu tihna cea mai simplă a unui bătrân și a unei bătrâne fugiți din Lyon în tinerețe. Într-o Vienă opulentă și scumpă, a oamenilor indiferenți, aflați în căutarea plăcerilor scurte și intense, așa cum este scriitorul din Scrisoare de la o necunoscută, povestirea lui Stefan Zweig, unde dragostea este un alt nume pentru obsesie sau maladie, dar și ceva în plus. Într-o Veneție în care un infirm se îndrăgostește de un chip reflectat în apa unui canal, pe care-l vede din fotoliul în care stă, lângă fereastră. Dar acesta este doar începutul din povestirea lui Gilbert. Într-o casă englezească singuratică, unde e mult prea târziu pentru iubire, chiar dacă și pentru iubire e valabilă vorba cu mai bine mai târziu decât niciodată, o casă în care obiectele moarte învie când învie și sufletul locatarei, așa cum se întâmplă în Ultima iubire, povestirea lui Arnold Bennett. La Sankt Petersburg, în plimbările unui visător căruia-i iese amorul în cale, sub un chip drăgălaș și inocent. Doar că nu e pentru el… Deh, firește, dacă autorul e F.M. Dostorievski. Într-un ținut abstract, unde o privighetoare și un trandafir descoperă sacrificiul, așa cum vedem în povestirea lui Oscar Wilde. Într-un ținut de dincolo de moarte și de dincolo de lumea fizică, unde binele celuilalt este dorința supremă, așa cum se întâmplă în Eleonora, povestirea cu elemente autobiografice scrisă de Edgar Allan Poe.

Așadar, poți încerca să ieși puțin din timp de Ziua Îndrăgostiților. Poți să te retagi în timpul lecturii, căci pe el nimic nu îl poate înlocui. Poți să părăsești orașul tău invadat de lenjerie roșie de plastic, maimuțoi de pluș pe care scrie I Love You, flori tot de plastic și brățări fosforescente și să te plimbi prin câteva povești de veac XIX, imaginate de clasici de care nu poți să te plictisești niciodată și de fermecători scriitori de raftul al doilea. Nu cumva ieși mai câștigat?

1212 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.