Cuvioasa Anastasia, din Bizanț

Sfântul zilei

10 martie 2013

1:37

Scris de: and

anastasiaOdată, demult, pe vremea împăratului Iustinian, trăia în Bizanț o femeie plăcută la înfățișare și evlavioasă care se numea Anastasia. Părinții, oameni bogați și aleși, o crescuseră în buna rânduială a bisericii și a firii. Sufletul ei curat și faptele frumoase au făcut ca împăratul și toți cei de la Curte să o prețuiască. Dar toate astea au atras ura împărătesei. Anastasia a aflat și pentru a nu mai fi motiv de ură a hotărât să plece din cetate. Zis și făcut. A luat o parte din avere și îmbarcată pe o corabie a ajuns în Alexandria, unde și-a ridicat o mică mânăstire în care își ducea traiul, croind haine sfinte și slujindu-l pe Dumnezeu cu rugăciunile și postirile sale.

Mânăstirea există și în zilele noastre și se numește Mânăstirea Patricienei.  După ce împărăteasa a închis ochii, Iustinian a trimis oameni în lung și-n lat pentru a o găsi și a o aduce înapoi la Curte. Dar Cuvioasa Anastasia nu mai voia viața pe care o trăise odinioară și, plecând în pustiu, la sihastrul Daniil, găsindu-l, l-a rugat să o învețe cum să facă să i se piardă urma. Sihastrul a ascultat-o și a dus-o într-o peșteră, i-a dat straie bărbătești și numele de Anastasie eunucul, cerându-i să nu mai iasă niciodată afară și nici să nu mai primească pe cineva vreodată. Odată la șapte zile, un călugăr îi aducea un ulcior cu apă pentru a-și potoli setea. Și a trăit astfel mulți ani, 28 la număr, departe de bucuriile deșarte ale lumii ăsteia, departe de orice ispită  și nevoie a trupului. Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a dat de știre lui Daniil să vină să o împărtășească și apoi, împăcată, a închis ochii, ducându-se spre cele veșnice.

718 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.