De ce fierbe copilul sub cupola circului…

Cultură Special

2 februarie 2013

13:52

Scris de:

UN FILM DE SAPTAMANA

În weekend trebuie să faci ceva pentru tine. Fiecare dintre noi este ceea ce citește, ce vede, ce ascultă. În weekend, Epoca.ro te invită să (te)descoperi…

Acum unsprezece ani, într-o noapte de 3 februarie a anului 2002, Aglaja Veteranyi se arunca în apele reci ale Lacului Zurich. Avea doar patruzeci de ani şi lăsa în urmă o poveste despre viaţa ei, adunată într-o carte, care a devenit celebră. „De ce fierbe copilul în mămăligă”, roman cu o dimensiune autobiografică, a cunoscut de curând şi o ecranizare, iar filmul a avut de curând premiera şi în România.

Aglaja Veterenyi, o scriitoare cu un destin neobişnuit, provine dintr-o familie de circari români, care la începutul anilor ’80 a reuşit să fugă din România. Fetiţa avea doar câţiva ani când au părăsit ţara şi întreaga copilărie şi-a petrecut-o în rulotele cu circari, într-o lume crudă şi plină de strălucire, pândită în permanenţă de apropierea morţii.

Această experienţă a vieţii în culisele circului Aglaja o pune în pagină într-un roman cu tente onirice, pe care Krisztina Deák îl ecranizează, păstrând însă în film o latură a poveştii aproape naturalistă – în anumite secvenţe o formă de naturalism-oniric…

O producție Ungaria-Polonia-România, „De ce fierbe copilul în mămăligă” reuneşte nume importante ale cinematografiei maghiare precum Eszter Ónodi sau Iván Kamarás, iar într-unul din rolurile principale spectatorii îl vor putea revedea şi pe Bogdan Zsolt, actor al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj şi câştigător a două premii UNITER pentru cel mai bun actor.

Lungmetrajul Krisztinei Deák glisează pe imagini puternice, fie că e vorba de cele poetico-nostalgice, precum cea cu care începe filmul – un copac surprins într-o lumină magico-realistă – sau cea cu fetiţa Aglaja vorbind într-un fel de scorbură cu un Dumnezeu ascuns nu în cer, ci în fundul pământului –, fie că e vorba de cele în care lumea circului este arătată în toată grozăvia ei: un copil care moare în timpul unui număr de acrobaţie, sunetul aproape vizibil al firului de păr, atunci când femeia jonglează cu flăcări atârnată deasupra arenei.

Deşi în cea de-a doua parte are, poate, timpi morţi şi imagini redundante, filmul e o producţie interesantă în primul rând pentru felul în care alege regia să decupeze momentele din carte, răpindu-i ceva din stranietate poveştii, dar oferindu-i, în schimb, o limpezime crudă şi poetică. Urmărită din perspectiva fetiţei de câţiva ani pentru care casă înseamnă rulota din spatele circului şi care priveşte lumea cu un ochi critic de copil (prea)inteligent, observând şi înţelegând fără să înţeleagă trădările conjugale ale părinţilor sau îmbrăţişările lor în patul din rulotă, lumea e mică şi se rezumă la arenă… Nimic din afară, nimic din lumea cea mare nu-şi are locul în micul ei univers, în care pândeşte şi aşteaptă, se teme şi tremură, se roagă şi tace. Este tulburător momentul fără cuvinte în care micuţa Aglaja „se îndrăgosteşte” de FlyGirl – fata care mergea cu capul în jos pe plafon, într-un număr de acrobaţie fără plasă de siguranţă. Iar FlyGirl era băiat… Lângă el, îmbrăţişându-l sub rulotă, fără vorbe, şi dăruindu-i cuburi de zahăr, stă şi priveşte lumea de la brâu în jos, aşa cum se vede ea din acel unghi. Curând însă băiatul moare… Câteva grame în plus îl costă viaţa. Copilul se prăbuşeşte din înaltul arenei, dar cele câteva clipe dinainte plusează pe o tensiune chinuitoare, căreia spectatorul nu i se poate sustrage.

O viaţă care atârnă de firele de păr este povestea pe care o trăieşte Aglaja întreaga ei copilărie, rugându-se încet, cu o pietricică în gură, jos, în arenă în timp ce mama ei, sus, agăţată de păr, pluteşte şi face jonglerii. Aglaja numără pe furiş firele de păr din pieptăn, trăind cu coşmarul că într-o zi părul mamei nu-i va mai susţine greutatea corpului şi se va rupe.

Părăsită apoi de mama devenită un star internaţional prin acest număr, „femeia cu părul de oţel”, Aglaja o aşteaptă într-un pension. După şapte ani se întoarce şi pleacă împreună în România. Imaginile filmate pe malul mării, la Constanţa, în faţa cazinoului au un farmec aparte, care, deşi căutat, îşi ating scopul. Accidentul mamei care atârnă de păr de o macara deasupra mării, apoi spitalul, revenirea în lumea circului şi Aglaja pe scenă sunt deja secvenţe mai diluate.

Finalul însă cu alegera Aglajei – care, deşi aşteptată de o mare de oameni în Alexanderplatz, la Berlin, să devină „femeia cu părul de oţel”, după ce mama ei îi „dăruieşte” secretul numărului de circ ce o făcuse pe ea celebră, îşi taie părul singură în faţa oglinzii şi pune capăt coşmarului – recuperează din ritm.

Dacă mergeţi să vedeţi „Aglaja. De ce fierbe copilul în mămăligă”, multă vreme n-o să vă mai puteţi bucura de „plăcerea” de a intra „sub cupola circului”…

1252 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.