Dumnezeul meu, dă-mi blestemul lui Faust!

Exercițiu de gândire

17 aprilie 2013

1:00

Scris de:

George SandTrăim în era vitezei. Suntem oamenii informației și, adesea, victimele ei. Fără gândire, informația nu poate duce la cunoaștere. Fără cunoaștere, suntem neputincioși.

Zi de zi, cotidianul Epoca.ro își invită cititorii la un exercițiu de gândire, pornind de la o opinie pe o temă de actualitate, exprimată de o personalitate a timpului nostru sau de un gânditor din vremuri apuse.

„Of, viaţă! Of, chin! Să doreşti totul şi să nu obţii nimic, să cuprinzi totul şi să nu ai nimic! Să ajungi la scepticismul inimii ca Faust la scepticismul spiritului! Soartă mai nefericită decât soarta lui Faust, căci el păstrează în sânul său comoara pasiunilor tinereţii înflăcărate, care au clocit în tăcere, sub colb, nişte cărţi şi au dormit, în vreme ce mintea a vegheat; iar când Faust, obosit să mai caute perfecţiunea fără s-o găsească, se opreşte, gata să îl hulească şi să îl renege pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu, ca să-l pedepsească, îi trimite îngerul pasiunilor sumbre şi funeste. Acest înger i se dedică lui, îl reîncălzeşte, îl întinereşte, îl arde, îl rătăceşte, îl devorează — iar bătrânul Faust intră în viaţă, tânăr şi vioi, vinovat damnat, dar atotputernic! Îngerul venise pentru ca Faust să nu-l mai iubească pe Dumnezeu, dar iată că o iubeşte pe Margareta! Dumnezeul meu, dă-mi blestemul lui Faust!“

(George Sand, „Lelia“)

1337 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.