Edith Piaf, cântăreața secolului pentru francezi

A fost odată

19 decembrie 2012

12:46

Scris de:

Édith PiafPe 19 decembrie, sub un felinar din strada Villete, într-un Paris iubit și căutat de artiști și boeme, s-a născut Edith Giovanna Gassion. Mai târziu destinul avea s-o transforme pe fetița anonimă în Edith Piaf, cântăreața ce va deveni simbol al Orașului Luminilor.

Crescută într-n bordel, micuța orbește la doi ani, dar, după mărturisirile făcute mai târziu, rugăciunile către Sfânta Fecioară o ajută să-și recapete vederea.

La 12 ani, trăiește alături de tatăl ei, acrobat, pe străzile Parisului. Acolo micuța cerșește pe la ferestre, cântând „Marseieza”, ducând o viață de hoinar, în sărăcie și nesiguranță. Până într-o zi, când vocea tinerei este decoperită de Louis Leplee, care abia își deschisese un cabarat.

Acesta a fost începutul incert al vieții unei cântărețe pe care francezii aveau s-o aduleze. Cariera sa avea să stea sub semnul iubirii și al pasiunii, iar biografia cântăreței avea să sfideze regulile. În timpul Ocupației germane, va fi în relații cu mișcarea germană și va stârni entuziasmul francezilor cu piesele sale, printre care „Les histories de coeur”, „Le chasseur de l’Hotel”, „Le vagabonde”. În timp, locul său fără egal se va consolida în cultura franceză și europeană, Edith Piaf devenind un simbol al libertății.

Printre melodiile de neuitate pe care l-a interpretat și care au rămas în istorie se numără  „Non, je ne regrette rien” (1960), „Milord” (1959), „La Vie en rose” (1946), „Hymne à l’amour” (1949), „La Foule” (1957), „l’Accordéoniste” (1955), sau „Padam… Padam.. ”. (1951).


 

Etichete: , ,
1001 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.