Editorialiștii noștri și simțul ridicolului

Social Special

18 aprilie 2013

12:48

Scris de:

ziareComentează, dezbat, fac mișto, critică de zor. Sunt întotdeauna revoltați, parcă stă să le plesnească o venă sau să le iasă gușa din gulerul strâns cu cravata. Sunt aceiași, spuneam într-un alt articol. Sunt analiștii noștri politici, care nu știu decât să dea din gură și nici pe asta n-o fac bine. Nu-i mai ascultă nimeni, telespectatorul e interesat de alte lucruri, plus că e cel puțin plictisitor să asculți aceiași oameni în fiecare zi, oameni multicompetenți, de altfel. Asta, pentru că televiziunile i-au făcut așa.

Dar să ne uităm puțin și în ziare. De ce se ocupă editorialiștii noștri cei de toate zilele? Din păcate, perdant pentru presa scrisă, se ocupă de exact aceleași lucruri și, în mare, folosind cam aceleași tonuri. Aceiași Mircea Mihăieș, Ion Cristoiu, Sabina Fati, Andreea Pora, Vladimir Tismăneanu, Oana Stănciulescu, Sorin Roșca Stănescu, Cornel Nistorescu, Bogdan Chirieac și șleahta lor se lăfăie în spații indecente din paginile puține ale ziarelor, unii și în diverse publicații online (acum fiecare ziarist din România are un site sau cel puțin un blog), pentru a ne spune aceleași lucruri privitoare la agora. Scrisul li s-a tocit de atâția ani, ideile li s-au împuținat, puterea de observație le-a cam pălit. Spun, din inerție, aceleași lucruri. Lor li se adaugă editorialiști de seamă precum Adrian Năstase, Victor Socaciu, Marina Almășan, Tudor Chirilă și alte somități care ne blagolslovesc cu ale lor cugetări despre patrie și mersul ei și, judecători fiind, știu exact ce trebuie să facă fiecare partid, fiecare politician și cam fiecare om de pe planetă. Au răspuns la orice problemă și dilemă. Asta îi face stupizi și necredibili.

Iar ce îi decredibilizează cel mai mult este lipsa unui simț esențial omului: simțul ridicolului. Toți pledează pentru educație și importanța ei, dar discursul de la televizor le e dezlânat și plin de dezacorduri și onomatopee mioritice specifice altor spații decât discursul public. Toți pledează pentru dreptate, dar mulți apar adesea cercetați în nu știu ce dosare penale sau sunt suspectați de diverse etc. Și, în general, nici unul nu știe unde să se oprească. Scriu întruna, fascinați de roadele propriei minți, cuprinși de sentimentul vocației de guru. Țara trebuie să se schimbe, e clar de câteva sute de ani, dar și ei trebuie să se schimbe. Asta nu le e clar deloc.

Să facem repede un tur al ziarelor de azi. România liberă ne oferă opiniile prețioase ale Sabinei Fati despre nu știu ce a mai dres Dan Voiculescu, Laurențiu Mihu scrie despre ultimele revelații ale lui Remus Cernea etc. În Evenimentul zilei ne așteaptă Horia Tabacu și Andy Lupu cu păreri despre Dan Voiculescu și Crin Antonescu, Mălin Bot are o problemă cu Ponta și trebuie s-o comenteze la gazetă, dacă tot e șefuleț, Adevărul bloggărește mai departe cu Petre Roman, Mircea Geaoană, Daniel Dăianu, Victor Ciutacu (mai nou) și nu știu câți alții. No comment.  Sunt numai câteva exemple desprinse din cotidianele muribunde care mai au print, dar nu știu ce se face cu el. Cum și cât o să ne mai întrebăm de ce nu mai citesc oamenii ziare?!

2995 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.