El Lider Maximo

A fost odată

16 februarie 2013

10:00

Scris de: and

16 februarie 1959 este data la care Fidel Castro a preluat conducerea în Cuba, devenind prim-ministru al acesteia. Fidel Alejandro Castro Ruz, așa cum este trecut în actul de naștere, reprezintă una dintre cele mai controversate și interesante personalități ale istoriei contemporane, influențând secolul douăzeci prin atitudinea și radicalismul hotărârilor sale. “Socialismo o muerte” – socialism sau moarte, strigă de acolo de sus, din scaunul său de  lider politic, “el Comandante”, așa cum îi spun cubanezii. Castro s-a născut în Biran, un sat în sud-estul Cubei, la aproximativ 650 de kilometri de Havana, și este rodul legăturii extraconjugale pe care tatăl său, Angel Castro y Argiz a avut-o cu Lina Ruz, o servitoare de la moșia din Biran. Abia după moartea soției sale legitime, tatăl s-a căsătorit cu Lina, motiv pentru care Fidel Castro abia la vârsta de șapte ani a fost botezat. Acest fapt a traumatizat copilăria viitorului președinte cubanez, prietenii de joacă, fiindcă nu fusese botezat, strigându-l “evreul”, deși ambii părinți erau catolici. A fost educat la școli iezuite. În 1950 devine absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității din Havana, practicând avocatura o perioadă scurtă de timp, 1950-1952. Pe 26 iulie 1953, Castro atacă garnizoanele militare Moncada din Santiago de Cuba și pe cele din Bayamo. Peste 80 de rebeli sunt uciși atunci, iar Castro este arestat și condamnat la 15 ani de închisoare în penitenciarul Isla de Pinos. În timpul procesului, își pledează cauza timp de patru ore, spunând în încheiere: “Condamnați-mă, nu contează. Istoria mă va achita!”. Tot atunci, fratele său, Raul, participant la rebeliune, primește 13 ani de închisoare. Fidel Castro este eliberat în 1955 și pleacă în Mexic  și S.U.A. unde organizează “Mișcarea 26 iulie”. Întors în Cuba pornește un război de gherilă, dar acțiunile sale eșuează, mulți din camarazii săi fiind uciși. Printre supraviețuitori s-au numărat și Ernesto “Che” Guevara și Raul Castro. Se refugiază în munți, de unde își continuă lupta împotriva conducătorului militar al Cubei de atunci, Fulgencio Batista, un prieten de familie al părinților primei sale soții, Mirta Diaz-Balart, pe care îl înfrânge, cucerind Havana. Politicile sale au determinat mulți cubanezi să fugă din țară, în urma încălcării drepturilor omului, dar mulți sunt și aceia care îl sprijină, considerând că îmbunătațirea sistemului medical și educațional, realizări petrecute odată cu venirea lui la putere, i se datorează. Una din principalele surse de valută pentru statul cubanez este turismul, de care Castro s-a folosit în permanență. În august 2006, “el Lider Maximo”, în urma unei intervenții chirurgicale, cedează atribuțiile fratelui său, Raul, pentru ca, la 19 februarie 2008, să anunțe oficial renunțarea la putere. În perioada cât s-a aflat la conducere, Castro a căutat să-și apere viața privată. După căsătoria și divorțul de Mirta Diaz-Balart, cu care are un fiu, se recăsătorește cu Dalia Soto del Valle cu care are 5 băieți. Alte trei relații avute în urma cărora se nasc un băiat și două fete întregesc numărul copiilor pe care îi are. În octombrie 2012 suferă un atac cerebral. Admirator al scriitorului Ernest Hemingway, preocupat de gastronomie, bănuit că ar fi știut de planul lui Lee Oswald de a-l asasina pe Kennedy, bun prieten cu Gabriel Garcia Marquez și gazdă pentru Papa Benedict al XVI-lea care vizitează Cuba în martie 2012, Fidel Alejandro Castro Ruz este o figură marcantă a secolului XX, un conducător cu toate datele unui personaj ce și-a creat propria sa ficțiune și a devenit “el Lider Maximo”.

967 vizualizari


Un comentariu

  1. nadia nitov spune:

    tot lui i se pune in carca si sloganul: “Samba NO, trabajos SI!” :)

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.