Elena Văcărescu sau Cronica unei iubiri condamnate

A fost odată

17 februarie 2013

9:30

Scris de: and

Elena Văcărescu este o figură proeminentă a culturii naționale române, un caracter erudit ce a făcut cinste țării sale de care s-a simțit legată până la sfârșitul vieții. Biografia ei își are originea într-un celebru arbore genealogic, Văcăreștii, care se pare că se trag dintr-un Văcar ce a venit cu cireada lui de la Răsărit. Enache Văcărescu, ginerele domnitorului Constantin Brâncoveanu, ucis odată cu Brâncovenii și sanctificat de Biserica Ortodoxă Română sub numele de Sfântul Ianache, iluministul Ienăchiță Văcărescu, filolog și istoric, Iancu Văcărescu, sprijinitorul începuturilor școlii de teatru, al presei și tipografiei românești, sunt reperele morale care au marcat conștiința scriitoarei. Elena s-a născut la 21 septembrie 1864, la București. “Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară. Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri – Fălcoianii – prezenți în toate cronicile de altădată ale Valahiei”, mărturisea scriitoarea în Memoriile sale. Copilăria și adolescența și-o petrece la moșia bunicilor de la Fălcoi și la conacul Văcăreștilor din Dâmbovița. Părinții, tatăl, diplomatul Ioan Văcărescu și mama, Eufrosina Fălcoianu (nepoată pe linie directă a poetului Iancu Văcărescu), i-au oferit copilei o educație aleasă. Își începe studiile la Paris, urmând cursurile de filozofie, estetică și istorie ale Universității Sorbona. Debutează ca poetă în anul 1886 cu volumul de poezii “Chants d’Aurore” (Cântecele Zorilor), sub îndrumarea poetului Sully Prudhomme, primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1910. În 1888 se întoarce în România și devine domnișoară de onoare la Curtea Reginei Elisabeta, Regina cunoscută în literatură sub pseudonimul de Carmen Sylva. Între acestea două se leagă o prietenie puternică, o legătură spirituală deosebită, mai cu seamă pentru faptul că Elena susține încercările Reginei de a intra în contact, prin ședințe de spiritism, cu Marioara, fiica moartă la vârsta de numai 3 ani. Aici, Elena Văcărescu îl întâlnește pe prințul moștenitor, Ferdinand, nepotul Regelui Carol I (Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen). Între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste. Se logodesc pe ascuns, încurajați și ocrotiți de Carmen Sylva. Dar această iubire este dată în vileag. O cameristă copiază din jurnalul Reginei amănunte despre această relație, amănunte ce ajung la urechile Regelui Carol, în presa românească și în cea europeană. Regele va curma această relație, deoarece o eventuală căsătorie nu era posibilă pentru faptul că Ferdinand, conform uzanțelor, trebuia să se însoare numai cu o femeie aparținând unei case domnitoare din Europa. Prințul Ferdinand va pleca la castelul din Sigmaringen, unde se va căsători la scurt timp cu Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marei Britanii, dar și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Mai târziu el va deveni rege al României între anii 1914 și 1927. Pentru faptul că a tăinuit relația dintre cei doi, Regina a fost trimisă la reședința familiei sale din Neuwied. Elena Văcărescu pleacă la Paris, unde se și stabilește. Devine un nume important în mediile literare și culturale pariziene, saloanele sale literare primind ca invitați celebrități precum Victor Hugo, Anatole France sau Leconte de Lisle. Va scrie volume de poezii, proză, memorialistică și culegeri de literatură populară românească, va face cunoscută valoarea literară a lui Alecsandri, Eminescu și va traduce din operele lui Goga, Coșbuc și ale marelui poet național.  Pentru meritele sale deosebite devine membru al delegației române la Conferința de Pace de la Paris, apoi al comitetului de conducere al Comisiei de Cooperare Intelectuală din cadrul Societății Națiunilor, viitoarea ONU. În 1925 devine prima femeie membru al Academiei Române, iar în 1927 i se acordă, de către președintele Franței, Legiunea de Onoare. Elena Văcărescu va coresponda cu Prințul Ferdinand mult timp după despărțirea lor. Va muri la 17 februarie 1947, la Paris, nefiind căsătorită niciodată. În 1959 osemintele sale vor fi aduse în țară și depuse în cripta familiei Văcărescu din Cimitirul Bellu.

1613 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.