Filosofia prin anecdote

O carte într-o pagină

6 martie 2013

1:00

Scris de:

Platon si ornitorincul intra intr-un bar... Mic tratat de filosdotica„DIMITRI: Dacă Atlas susţine Pământul, cine‑l susţine pe Atlas?

TASSO: Atlas stă pe carapacea unei ţestoase.

DIMITRI: Şi ţestoasa pe ce stă?

TASSO: Pe o altă ţestoasă.

DIMITRI: Şi ţestoasa asta pe ce stă?

TASSO: Dragul meu Dimitri, sunt numai ţestoase până jos!

R

Acest fragment de dialog din Grecia antică ilustrează perfect noţiunea filosofică de regres la infinit, un concept care se impune atunci când ne întrebăm dacă există o Primă Cauză – a vieţii, a universului, a timpului şi spaţiului şi, mai semnificativ, a unui Creator. Ceva trebuie să‑l fi creat pe Creator, aşa că şirul – de ţestoase eventual – nu se poate opri la el. Sau după el. Sau la cel de după el. Sunt numai Creatori până jos – sau până sus, dacă asta e direcţia potrivită pentru a‑i căuta pe Creatori.

——————h——————

Dacă ţi se pare că regresul la infinit te duce rapid către nicăieri, ai putea lua în considerare doctrina de tip creatio ex nihilo – creaţie din nimic – sau, aşa cum s‑a exprimat John Lennon într‑un context uşor diferit: „Înainte de Elvis, nu a existat nimic.“

——————h——————

Dar să ne aplecăm din nou urechea spre Tasso. Pe lângă faptul că elucidează problema, replica sa – „sunt numai ţestoase până jos“ – are în mod cert sonoritatea unei poante. Tu‑rum‑bum!

Iar acest lucru nu ni se pare surprinzător. Structura şi suculenţa unei anecdote pe de o parte şi structura şi suculenţa unui concept filosofic pe de alta au la bază acelaşi material; ambele „gâdilă“ mintea în mod similar. Motivul este simplu: filosofia şi anecdotele au izvorât dintr‑un impuls identic – acela de a ne buimăci modul în care percepem lucrurile, de a întoarce lumea cu susul în jos şi a scoate la lumină adevărurile ascunse, adesea stânjenitoare, despre viaţă. Ceea ce un filosof numeşte revelaţie pentru un glumeţ e doar o poantă.

Să luăm spre exemplu următoarea anecdotă clasică. La suprafaţă, pare delicios de ilară, dar la o privire mai atentă face trimitere directă la însăşi esenţa filosofiei empirice a britanicilor: pe ce tip de informaţii despre lume ne putem baza.

 

Morty vine acasă şi‑şi găseşte soţia în pat cu cel mai bun prieten al lui, Lou, ambii goi. Nici nu apucă să deschidă bine gura, că Lou sare din pat şi zice:

– Înainte să faci ceva, amice, răspunde‑mi la asta – ce‑o să crezi acum, ce‑ţi spun eu sau ce văd ochii tăi?

Contestând primatul experienţei senzoriale, Lou întreabă de fapt ce tip de date sunt certe şi de ce. Există oare o anumită modalitate de a acumula informaţii despre lume – văzul, de pildă – mai de încredere decât altele – să zicem un efort de credinţă prin care Morty acceptă explicaţia oferită de Lou?

Iată un alt exemplu de filosdotică, de această dată o variaţiune pe tema raţionamentului prin analogie, care afirmă că, dacă două efecte sunt similare, trebuie să fi avut o cauză similară:

 

Un bătrânel de nouăzeci de ani vine la medic şi‑i spune:

– Doctore, tânăra mea soţie de optsprezece ani aşteaptă un copil.

Medicul îi răspunde:

– Permite‑mi să‑ţi spun o poveste. Un om s‑a dus la vânătoare, dar în loc de puşcă şi‑a luat din greşeală umbrela. Când un urs s‑a repezit la el, omul a ridicat umbrela, a tras şi l‑a împuşcat.

– Imposibil! exclamă bătrânul. Altcineva trebuie să fi împuşcat ursul!

La care medicul replică:

– Exact ceea ce voiam şi eu să spun!

 

Nici n‑ar putea exista o ilustrare mai sugestivă a raţionamentului prin analogie – un truc filosofic utilizat în prezent (în mod eronat) pentru a susţine ipoteza designului inteligent (de pildă, dacă există un glob ocular, musai trebuie să fie în cer un designer de globi oculari).

Am putea continua astfel la nesfârşit – şi de fapt o vom face, de la agnosticism la zen, de la hermeneutică la eternitate. Vom demonstra modul în care conceptele filosofice pot fi explicitate prin intermediul anecdotelor şi, de asemenea, vom vedea cât de numeroase sunt glumele care au în substrat fascinante idei filosofice. Dar staţi puţin, nu cumva cele două noţiuni sunt similare? Putem să revenim la acest subiect? “

 

(Fragment din volumul „Platon și ornitorincul intră într-un bar… Mic tratat de filosdotică“ de Thomas Cathcart și Daniel Klein, publicat de Editura Nemira)

 

 

 

932 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.