Greu mai e să te trezești devreme!

O carte într-o pagină

2 martie 2013

1:00

Scris de:

Ghidul lenesului„Mă întreb dacă acel trudnic filozof raţionalist şi promotor al hărniciei, americanul Benjamin Franklin, şi‑a dat seama vreodată câte nenorociri va aduce pe lume când, pe la 1757, îmbătat de zel puritan, a popularizat şi promovat banalul şi de‑a dreptul neadevăratul aforism conform căruia „devreme la pat şi tot astfel la sculat te face sănătos, deştept şi bogat“.

Tristul adevăr este că, încă din fragedă copilărie, ne tiranizează mitul moral că e bine, corect şi sănătos să sărim din pat imediat ce ne trezim, iar asta ca să facem ceva util, cât se poate de repede şi de radioşi. În cazul meu, îmi aduc aminte cu limpezime că mama răcnea la mine să cobor din pat imediat. Aşa cum stăteam întins, într‑o binecuvântată comoditate, cu ochii închişi, încercând să mă agăţ încă de un vis ce începea să se destrame, făcând tot posibilul să ignor ţipetele ei, începeam să calculez timpul cel mai scurt de care aveam nevoie ca să mă scol, să iau dejunul şi să plec la şcoală, ca să ajung totuşi acolo, aşa încât să‑mi mai rămână câteva secunde de răgaz înainte de strigarea catalogului. Şi pentru a mă bucura de câteva momente în plus de somnolenţă, consumam atâta inventivitate şi efort mintal… Aşa începe leneşul să înveţe meserie.

Părinţii încep procesul de spălare a creierului, apoi şcoala acţionează şi mai insistent să îndoctrineze copiii cu ideea necesităţii sculatului devreme. Vinovăţia mea pentru faptul că mă simţeam de‑a dreptul incapabil din punct de vedere fizic să mă trezesc devreme a persistat până pe la douăzeci de ani. Ani la rând am luptat cu sentimentul de autodetestare care însoţea blegeala mea de dimineaţă. Îmi promiteam că mă voi scula la ora 8. Ca student, am elaborat sisteme de alarmă complicate. Mi‑am cumpărat o priză cu temporizator şi am programat‑o să pornească, nu doar cafetiera, ci şi pick‑upul, pe platanul căruia puneam albumul cel mai zgomotos pe care‑l aveam, It’s Alive, al grupului punk The Ramones. Ora stabilită era 7.50. Fixam volumul la un nivel care‑ţi putea sparge timpanele. Fiind o înregistrare din concert, primul cântec era prefaţat de zgomotul produs de spectatori. Uralele şi răcnetele mă trezeau şi ştiam că mai aveam doar câteva secunde până să sar din pat ca să dau sonorul mai încet înainte ca Dee Dee Ramone să mormăie: „un‑doi‑trei‑patru“, iar eu şi cei cu care împărţeam apartamentul să fim asaltaţi de acordurile de început ale bucăţii Rockaway Beach date la maximum. Ideea era ca apoi să‑mi beau cafeaua şi să realizez saltul până la trezia deplină. “

 

(Fragment din volumul „Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați“ de Tom Hodgkinson, publicat la Editura Nemira)

 

 

 

836 vizualizari


Un comentariu

  1. nadia nitov spune:

    eu pe asta merg sa-l cumpar! zici ca-s eu! al meu e!deja il iubesc! :)

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.