Hans Christian Andersen sau împărăţia basmelor

A fost odată

2 aprilie 2013

9:25

Scris de:

Hans_Christian_AndersenTrăia demult în Danemarca un copil ce se numea Hans Christian, care, odată ajuns mare, avea să dăruiască lumii unele dintre cele mai frumoase povești ce au încântat și încântă vârsta de turtă dulce a copilăriei. Desigur, este vorba de scriitorul, poetul, dar mai ales făuritorul de basme Hans Christian Andersen. S-a născut la 2 aprilie 1805 la Odense, Danemarca. De-a lungul tinereții, Andersen a fost susținut în permanență de regele Danemarcei care s-a preocupat financiar de educația lui și a manifestat întotdeauna un interes aparte față de viitorul scriitor. De mic, Hans Christian a fost atras de literatură citind multe din piesele lui William Shakespeare și Ludvig Holberg.

Avea o memorie extraordinară, fapt ce-i permitea să țină minte piese de teatru pe care apoi le interpreta folosindu-se de păpuși drept actori. De altfel, pasiunea pentru teatru l-a făcut să-și construiască, pe când era de-o șchioapă un mic teatru de jucărie. În urma morții tatălui, este nevoit, pentru a-și asigura traiul zilnic, să intre ucenic la un atelier de croitorie, lucrând mai târziu într-o fabrică de țigări. Nemulțumit de ceea ce făcea, se hotărăște să plece la Copenhaga, unde începe să-și caute de lucru ca actor. Aptitudinile sale precum și timbrul deosebit al vocii îi înlesnesc intrarea la Teatrul Regal Danez al cărui director era Jonas Collins. Pentru un timp, căminul familiei Collins va fi a doua lui casă, bucurându-se aici de întreaga afecțiune a membrilor ei. În această perioadă i se publică prima poveste intitulată “Fantoma de la mormântul lui Palnatoke”. Jonas Collins va fi acela care îl va convinge să dea admitere la Școala secundară din Slagelse și va suporta toate cheltuielile legate de pregătirea sa ca elev. Mai târziu va studia și la școala din Elsinor.

Despre această etapă scriitorul danez avea să spună că a fost cea mai urâtă din viața lui din pricina regimului aspru și al abuzurilor la care era supus de către profesorul său în numele “pregătirii” și al “formării” sale ca om. La toate astea s-au adăugat și proastele relații pe care le-a avut cu colegii de școală din cauza firii sale retrase și a diferenței prea mari de vârstă existente între el și aceștia (Andersen era mult mai în vârstă decât majoritatea colegilor). De asemenea, era și dislexic ceea ce îi producea, probabil, dificultăți în învățare, motiv pentru care a fost considerat un școlar nu tocmai strălucit. În orice caz, experiențele avute ca elev, l-au descurajat în a mai scrie, după cum avea să mărturisească la un moment dat. Totuși, elevul nu prea bun la carte, a reușit, ca pe parcursul vieții, să învețe și să vorbească aproape fluent engleza, germana și limbile scandinave.

Despre orientarea sexuală a celebrului scriitor s-a scris şi s-a vorbit mult, încă de la începutul anului 1901, când, în publicaţia “Anuar despre ambiguitatea sexuală”, apare articolul “Hans Christian Andersen: Probe ale homosexualităţii lui”, semnat de Carl Albert Hansen Fahlberg sub pseudonimul Albert Hansenin. Se crede că unele din poveştile scrise ascund în textul lor dragostea pe care Andersen a avut-o pentru diverşi bărbaţi. Astfel unii biografi susţin că povestea “Mica sirenă” (în portul din Copenhaga există o statuie a acesteia închinată memoriei faimosului scriitor), este şi o declaraţie de dragoste pe care Hans Christian o face unui tânăr, Edvard Collin, ce nu îi va împărtăşi, însă, sentimentele. În plan literar, succesul va sosi odată cu povestirea “O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al insulei Amager în anii 1828 și 1829”. În urma celebrităţii dobândite va începe să fie sărbătorit în întreaga Europă, volumele sale de poveşti fiind publicate în ediţii din ce în ce mai numeroase. În anul 1847, ajuns în Anglia, îl va cunoaşte pe Charlens Dickens, scriitor pe care Andersen îl admira foarte mult şi în casa căruia, mai târziu se va afla ca oaspete. Probabil că Dickens nu a fost prea încântat de compania scriitorului danez astfel că, după această vizită, legătura dintre cei doi s-a destrămat, lucru pe care oaspetele nu l-a înţeles niciodată. De-a lungul carierei sale literare, Hans Christian va scrie romane, (“Improvizatorul”, “Doar un lăutar”), schițe de călătorie, (“Bazarul unui poet”, “În Spania”), poeme, (pe textul poemului “Jeg er en Skandinav” – Eu sunt un scandinav – compozitorul suedez Otto Lindblad va compune o lucrare ce se va bucura de succes), însă ceea ce îi va aduce faima și nemurirea vor fi minunatele basme traduse în peste o sută de limbi.

Poveşti ca  “Prinţesa şi mazărea”, “Degeţica”, “Mica sirenă”, “Hainele cele noi ale împăratului”, “Lebedele”  sau “Răţuşca cea urâtă” (despre acest basm Andersen spunea că este “biografia” sa), “Crăiasa zăpezilor”, “Fetiţa cu chibriturile”, au străbătut timpul. Valoarea şi importanţa acestui scriitor va face ca ziua de 2 aprilie, ziua sa de naştere, să fie declarată “Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii”. Hans Christian Andersen va muri pe data de 4 august 1875, la vârsta de 70 de ani şi va fi îngropat în vestitul cimitir “Assistents Kirkegard” din Copenhaga, acolo unde se mai află înmormântate şi alte celebrităţi ca Søren Kierkegaard sau Niels Bohr.

1139 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.