În căutarea străinului

O carte într-o pagină

4 aprilie 2013

9:48

Scris de:

pictorul fara glas„Îl găsesc pe treptele spitalului în momentul în care infirmierele intră în tura de dimineață. După hainele umede, este evident că dormise noaptea sub cerul liber, dar e greu de spus câte alte nopți petrecuse pe unde apucase. După cum arată, se pare că nu mai are de mult un acoperiș deasupra capului și nici mese regulate. Este fragil ca o pasăre cu aripile frânte. Oare l-a adus cineva sau și-a găsit singur drumul?  În vremurile astea, e bine să nu pui prea multe întrebări. Indiferent cum ajunsese acolo, ajunsese la timp.

În primele zile, nu încearcă să-l întrebe cine este. Căci în cea mai mare parte a timpului este fie inconștient, fie bântuit de febră, încât n-ar reuși să afle nimic de la el. În momentele de delir geme și scoate niște sunete ciudate, ca un animal, acoperindu-și ochii cu mâinile – mâini ce par mari și disproporționate față de trupul lui scheletic – și bâjbâind printre cearșafuri cu degetele sale osoase. Apoi, febra trece. (…)

I-au ars hainele, căci erau infestate cu păduchi. Nu i-au mai lăsat decât ghetele pe care le purta – găurite și fără șireturi, atât de uzate de trecutul lor sau de trecutul altui om ce le-a purtat cândva. Par să fi fost niște ghete militare bune, dar el nu pare soldat. Nu avea nimic la el care să le dezvăluie povestea sa – doar niște hârtii împăturite în buzunarul de la pantaloni.

Adriana, asistenta-șefă, a fost cea care s-a ocupat de internarea lui. Când a găsit hârtiile împăturite cu atâta grijă, a crezut la început că au o anumită valoare – poate că erau bani sau scrisori. Dar, când le-a desfăcut, a constatat că erau simple nimicuri – bilete vechi, etichete sau bucățele rupte de hârtie -, așa că le-a aruncat. În celălalt buzunar al pantalonilor a dat de o ghindă și de cârpă murdară pe care o folosise drept batistă. Și aceasta era frumos împăturită, deși soioasă și vâscoasă din cauza flegmei expectorate. Batista a ajuns prima în incinerator. Ghinda a păstrat-o pe birou.

Adriana a completat datele de pe fișa de internare cum a putut mai bine. Nume: necunoscut. Adresa: necunoscută. Comentarii: nu are acte de identitate. Nu are bunuri asupra sa, nici măcar o haină. Data nașterii? Greu de spus, în cazul unei persoane aflate în starea lui, dar este încă în floarea vârstei.  După lucrurile pe care i le-a găsit în buzunare, ar tinde să creadă că este doar un băiețaș.“

(Fragment din romanul „Pictorul fără glas“ de Georgina Harding, publicat de Editura Nemira)

737 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.