Inima omului are o față pe care e scris Tinerețe și un verso pe care scrie Înțelepciune.

O carte într-o pagină

22 ianuarie 2013

1:00

Scris de:

Despre suflet„Adevărul nu poate încă tulbura viața, pentru că viața e sălbatică; nu ascultă de nimeni. Ne-ar trebui o pregătire biologică anumită, ar trebui poate schimbat totul, de sus în jos, ca să putem face corpul să răspundă la toate chemările gândului. Între timp, viața tulbură adevărul. Tot ceea ce se referă la întâmplările propriu-zise de viață e nesigur și neștiințific. Un gânditor spunea odată: dacă morala n-ar privi pasiunile omenești și viața sufletească în genere, atunci, ea ar putea fi tot atât de riguroasă și de sigură ca orice știință deductivă. Și adăuga: ˂ iar dacă geometria s-ar opune atât de mult patimilor noastre pe cât o face morala, atunci, am contesta-o și viola-o și pe ea tot atât de mult˃. Că adevărul e incert din cauza vieții și viața, la rândul ei, nu poate deveni certă prin adevăr – iată un lucru pe care niciodată nu-l regretăm îndeajuns.“ (Constantin Noica)

„Inima omului are o față pe care e scris Tinerețe și un verso pe care scrie Înțelepciune.“ (Victor Hugo)

„Așa cum în trupul omului ochii și urechile se dezvoltă ca organe ale percepției, ca simțuri pentru procesele din organism, tot astfel omul își dezvoltă sufletul și organele spirituale ale percepției, prin care i se deschid sufletul și lumile spirituale. Pentru cei lipsiți de astfel de simțuri superioare, aceste lumi sunt întunecate și tăcute, așa cum lumea trupească este întunecată și tăcută pentru o ființă fără ochi și urechi.“ (Rudolf Steiner)

„Poate că virtutea nu este decât politețea sufletului.“ (Honoré de Balzac)

„Sunt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pământ. Dezleagă-le cum te taie capul, şi ieşi la liman teafăr, nevătămat, dacă-ţi dă mâna. Frumosul! Şi apoi, nu pot să suportgândul că unii oameni cu suflet mare şi luminaţi la minte încep prin a slăvi idealul madonei, ca să ajungă la urmă să năzuiască spre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar şi mai îngrozitor este atunci când omul în al cărui suflet sălăşluieşte idealul Sodomei nu înseamnă că-şi întoarce faţa de la celălalt ideal, al madonei, fiind singurul care-l însufleţeşte şi pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, ca în anii neprihănitei tinereţi. Nu, sufletul omului e larg, mult prea larg, n-ar strica să fie puţin îngustat! Dracu’ să înţeleagă! Acolo unde mintea vede numai ruşine inima descoperă frumosul. Poate oare Sodoma să reprezinte frumosul? Crede-mă că pentru cei mai mulţi oameni frumosul este însăşi Sodoma! Poţi tu să dezlegi taina asta? Şi te cutremuri când te gândeşti că frumosul este nu numai ceva care te înspâimântă, ci în acelaşi timp şi o taină nepătrunsă. Aici se dă lupta între diavol şi Dumnezeu, iar câmpul de bătălie este însuşi sufletul omului. Dar fiecare, cum se zice, vorbeşte despre ce-l doare. Şi acum, ascultă, să trecem la fapte. “ (Feodor Mihailovici Dostoievski)

(Fragmente din volumul „Despre suflet. Mic tratat de mari idei“, în curs de apariție la Editura Nemira)

 

 

773 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.