Introducere la o ședință de spiritism

O carte într-o pagină

28 martie 2013

10:14

Scris de:

Calatorii in timp„Pe de altă parte, nu fusese niciodată la o şedinţă de spiritism. Merita să se ducă, măcar ca să-şi satisfacă o curiozitate. Totuşi… era vorba de ceva mai mult decât o simplă curiozitate. Oameni de ştiinţă, scriitori celebri şi artişti cunoscuţi se declaraseră adepţi ai noii nebunii (că religie nu puteai să-i spui). Adică exista ceva care putea să te atragă, să te captiveze, să te convingă.

Poate că trăsnitul de Woody avea dreptate. Poate că, de fapt, toată aiureala aia îţi deschidea nişte porţi către tine însuţi, îţi permitea să te vezi aşa cum erai în realitate. Probabil că în atmosfera aceea bizară, în semiîntuneric, îţi părăseai deghizarea impusă de convenţiile sociale şi te arătai lumii aşa cum ai fi vrut să fii: plin de dragoste, de milostenie, dornic să înţelegi şi să fii înţeles…

Bine, avea să se ducă.

Cu o singură condiţie: dacă venea şi Adalbert.

Adalbert era opusul lui Woody. Dacă Woody era idealist şi altruist, Adalbert era cinic şi egoist. Acolo unde Woody vedea ceva interesant şi demn de cercetat, Adalbert vedea o escrocherie menită să te lase fără bani, care trebuia analizată, bineînţeles, dar din alt motiv decât cel avut în vedere de Woody.

Adalbert avea să fie nu doar sceptic, ci şi bănuitor. Dacă Woody vedea în spiritism o ocazie s-o strângă de mână pe aleasa sufletului său, Adalbert avea să vadă o încercare de-a fi jefuiţi sau îndoctrinaţi pentru a fi jefuiţi şi a da o mână de ajutor pentru a-i jefui şi pe alţii.

Aşa că avea să fie prudent.

O să fie prudent şi pentru alţii.

Abia atunci când gândul – ridicol în sine – i se înfipse ca un cui în minte, Harold îşi dădu seama că, într-un fel, îi fusese frică să se ducă la şedinţa de spiritism. De aceea îşi propusese să meargă doar însoţit de Adalbert. Dar de ce îi era frică? De întuneric? Păi, în salonul acela nu putea să fie mai întuneric decât era pe multe străzi ale Londrei, străzi pe care le străbătea fără pic de teamă în fiecare seară… De supranatural? Având în vedere şi luând în considerare că oricum nu credea în asemenea tâmpenii… Atunci de ce îi era frică? Pentru că acum, când recunoscuse (măcar în parte) că-i e teamă, îşi dădu seama că putea să recunoască (bineînţeles, doar faţă de sine însuşi) că ideea de a participa la o şedinţă de spiritism îi produsese mai degrabă un soi de repulsie decât de frică.

Poate că, în sinea sa, se lăsase convins de aiurelile lui Woody – că puteai să comunici cu sufletele celor morţi, că puteai, măcar acum, să le mărturiseşti că i-ai iubit şi că regreţi că te-au părăsit…

Harold trase furios un şut într-un stâlp cu un felinar stradal în vârf.

Nu-l iubise pe tatăl lui, nu-i regreta moartea, nu avea de ce să discute cu sufletul acestuia – dacă exista vreun suflet.

Atunci, de ce ideile lui Woody încolţiseră atât de puternic în mintea sa?

Insistase atât de mult şi de convingător colegul său de colegiu?

Nu chiar…

Era ceva suspect în toată chestia aia…

Puse capăt cavalcadei nebuneşti a gândurilor, pentru că ajunsese în faţa locuinţei lui Adalbert.

Într-un fel, îşi dorea să nu-l găsească acasă pe prietenul său, pentru că astfel putea să-i explice lui Woody motivul pentru care nu avea să vină la şedinţa de spiritism.

Însă, spre nemulţumirea sa, majordomul îl întâmpină cu bucurie şi-i mărturisi că domnul Montrechant era acasă şi că se întrebase de câteva ori de ce nu-l vizitează nici un prieten. Aşa că sosirea sa era nu numai binevenită, ci chiar salvatoare. Ca urmare, se grăbi să-i ia pelerina, jobenul şi bastonul, apoi îl conduse în salon.

Adalbert stătea în faţa căminului, tolănit într-un fotoliu, şi se încălzea la flăcările puternice.

Când majordomul îşi drese glasul, întoarse capul şi-l văzu pe Harold.“

(Fragment din povestirea Între cer și pământ din volumul Călătorii în timp, publicat de Editura Nemira)

 

1419 vizualizari


Un comentariu

  1. [...] mult, vă invităm să citiţi un fragment din povestirea „Între cer și pământ“ din volumul „Călătorii în timp“ pe [...]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.