Jean Georgescu sau Georgescu-film

A fost odată

12 februarie 2013

9:19

Scris de: and

Așa i se spunea în tinerețe actorului, scenaristului și regizorului român Jean Georgescu, un pionier al cinematografiei românești, un maestru al genului din țara noastră. Jean (Ion) Georgescu s-a născut la 12 februarie 1901. În copilărie primește ca dar din partea tatălui său un aparat de proiecție cu îndemnul de a deveni inginer. Dar copilul de atunci avea să aleagă alt drum în viață. După absolvirea cursurilor la Conservatorul Regal de Artă unde a fost coleg printre alții cu viitoarea actriță Leni Caler, îl întâlnim ca actor pe scena unor companii de teatru la începutul anilor 20. Pe marele ecran își face apariția în pelicula “Țigăncușa de la iatac” (1923), în rolul unui bonjourist. Au urmat apoi filme ca “Maiorul Mura” (1928), rolul locotenentului Paul Azureanu, “Milionar pentru o zi” (1924), întruchipând un tânăr pictor sărac, “Așa e viața” (1928), rolul unui tânăr funcționar. Acest film a fost realizat de școala de mimodramă “Sudisk” unde Jean Georgescu era profesor, în  film jucând o serie dintre elevii săi. Cu “Milionar pentru o zi” realizează o premieră pentru cinematografia românească, asigurând interpretarea, scenariul și regia. Din păcate acest film s-a pierdut cum de altfel s-a întâmplat cu numeroase alte pelicule regizate sau în care joacă (în 1923 apare în “Năbădăile Cleopatrei”, film regizat de Ion Șahighian, sub înfățișarea lui Marc Antoniu, personaj care din păcate rămâne doar în memoria fotografiilor, filmului pierzându-i-se urma). Multe alte proiecte au rămas în faza de scenariu cum ar fi viața lui Leonard, cel supranumit “Prințul operetei”, ecranizarea romanului lui Cezar Petrescu “Miss România”, sau recompunerea în cheie muzicală a unui Caragiale sub titlul “Cum s-a găsit scrisoarea”. În 1929 pleacă la Paris unde semnează ca regizor mediu-metrajul “La miniature” și ca scenarist mediu-metrajul “Ca colle”, în acest din urmă film jucând celebrul de mai târziu Fernandel. De fapt se spune că “Ca colle” ia adus actorului francez consacrarea. Regizorul peliculei „Ca colle” a fost Christian-Jaque cel care avea să regizeze mai târziu filmele “Fanfan la Tulipe” (1952) și “La Tulipe Noire” (1964), cu Gerard Philipe și respectiv Alain Delon în rolurile principale. Alte filme realizate la Paris în calitate de regizor sunt “LʾHeureuse aventure” (1935) și “Les amis de St. Hubert” (1937). Întors în țară, începe lungul și anevoiosul lucru la capodopera sa “O noapte furtunoasă” (1942), film ce reunea în distribuție nume rămase etern în conștiința teatrului și cinematografului românesc: Alexandru Giugaru (jupân Dumitrache), Radu Beligan (Rică Venturiano), George Demetru (Chiriac), Ștefan Iordănescu-Bruno (Nae Ipingescu), Jean Moscopol (armean), Florica Demion (Zița, sora Vetei), Miluță Gheorghiu (cupletistul I.D.Ionescu), Maria Maximilian (Veta), George Ciprian (Ghiță Țircădău).  Filmările s-au realizat în anii 1941-1942, în condiții de război, Din pricina camuflajului ce interzicea orice activitate afară pe timpul nopții, filmările exterioare s-au făcut într-un mic studio de 18X11 m. destinat înregistrărilor muzicale. Pentru filmările panoramice sau travelling s-au combinat scene și decoruri care la montaj au devenit un întreg, iar pentru fiecare secvență filmată s-au demontat și montat mereu alte decoruri. Pe tot parcursul filmărilor s-au utilizat 29.000 m. de peliculă negativă. Toată această muncă sisifică din partea întregii echipe de filmare a dus la nașterea unei capodopere, punct de referință în cinematografia românească. Alte filme la care Jean Georgescu a semnat regia sunt: “Visul unei nopți de vară” (1946), la care semnează și scenariul, documentarele “Petrolul” (1949) și “Pădurile” (1950), “În sat la noi”, în colaborare cu Victor Iliu, pe un scenariu de Petru Dumitriu, film ce obține premiul pentru regie la Karlovy-Vary, “Vizită” (1952), “Lanțul slăbiciunilor” (1952), “Arendașul român” (1952), “Directorul nostru” (1955). În 1975 apare ca actor în filmul “Nu filmăm să ne-amuzăm”, regia Iulian Mihu. Concomitent, ține cursuri la catedra de “Măiestria artei actorului de film” și mai târziu la clubul “Grivița Roșie” echipelor de actori amatori.  Marginalizat în perioada comunistă, alungat de la catedră, obligat să divorțeze de soția sa franțuzoaică, defăimat de Sică Alexandrescu, retrogradat în 1958 din funcția de regizor de către Centrul de Producție Cinematografică “București”, Jean Georgescu moare pe 8 aprilie 1994 la București.

1127 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.