Jurnalismul românesc truditor pe ogorul mogulilor și Premiile Pulitzer

Exclusiv

16 aprilie 2013

15:30

Scris de:

Premiul Pulitzer pentru cea mai bună fotografie

Premiul Pulitzer pentru cea mai bună fotografie

S-au acordat premiile Pulitzer pe 2013. Cele mai prestigioase premii din jurnalismul american. E-adevărat că americanii se pricep la creat ceremonii grandioase, la sclipici și la a face tam-tam. E-adevărat că și-n America există o criză a presei, că și acolo marile ziare își reduc tirajele și numărul de angajați, dar… Dar, cu toate astea, putem vorbi de presă și de presă de calitate. E suficient să-ți arunci un ochi pe materialele premiate, pe subiectele alese și pe scriitură și te apucă invidia, pe tine, truditor pe plantațiile mogulilor de presă din România. Unde aproape orice libertate este anulată din start.

Căci România este țara unde tabloidul a prins bine de tot și peste tot. Distincția dintre quality și tabloid tinde să se anuleze cu fiecare lună, cu fiecare săptămână, cu fiecare zi. De frică să nu piardă teren și cititori, ziarele importante din România au călcat în străchini și dac-au văzut că la ăia e coadă, au zis să facă și ei la fel. Așa că gândirea tip tabloid a cuprins totul. Și subiectele așa-zis quality sunt tratate în stil tabloid. Nu ne interesează cultura – deși peste 20.000 de oameni au cumpărat în câteva ore bilete la festivalul Enescu. De ce? Pentru că era vorba de calitate. Acești peste 20.000 de oameni ar putea fi un public inteligent pentru presa cotidiană, dacă presa i-ar oferi și altceva decât gândire tip tabloid. Care s-a insinuat peste tot. În designul ziarelor, în titluri, în șapori, pretutindeni. Ideea de texte scurte și poze mari „că se plictisește cititorul” n-a făcut decât să jignească în permanență inteligența posibilului cititor, până n-au mai rămas decât resturile, cititorii presei pe care o avem azi… În care, dacă activezi ca jurnalist, știi exact pe ce butoane să apeși ca să obții niște citiri în plus, care nu-ți aduc vreo bucurie…  și știi la fel de bine cât de lipsită de calitate este presa pe care o practici. Pentru că asta se cere, pentru că asta se dorește, pentru că asta vrea posibilul cititor „clientul nostru stăpânul nostru”.

În presa noastră nu putem vorbi de anchete care să răstoarne guverne. De ce? Pentru că anchetele sunt, cu siguranță, comanda cuiva, care are un interes undeva, care are alt interes altundeva. Iar tu, jurnalist, ești un simplu instrument în mâna acestui șir de „ceva”-uri, și constați la sfârșit, vorba lui Iona, că ești într-o burtă de pește și mai mare… Că din sistem ieșirea nu există. Mai departe… În ce privește reportajul. Nici gând! Reportajul a murit. Asta dacă nu va reinventa cineva o tehnică nouă de a scrie reportaj în două mii de semne, ca să nu ostenească cititorul… Și cum să nu mori de invidie când citești materialul care a câștigat premiul Pulitzer pentru cel mai bun articol al lui John Branch de la The New York Times. Textul despre avalanșa de la Tunnel Creek e o minunată pagină de literatură, cum în presa din România să arunci cu bomba și nu găsești. Căci, dincolo de problema spațiu în ziar – ok, există internetul și varianta online mi se va spune – pe cine interesează. Și cui îi pasă. Pentru că astfel de materiale nu se pot face de pe scaun, din redacție, din fața computerului și nici măcar la telefon. Pentru asta e nevoie de a merge pe teren. Dar jurnalistul român nu-și permite un asemenea lux, că dacă el pleacă, cine mai dă copy-paste la știrile care sunt oricum peste tot (dar ce contează, trebuie să le avem și noi, că nu suntem mai fraieri?!). Patronul nu-și permite să plătească jurnalistul nici ca să aibă opinii proprii, nici ca să umble hai-hui prin țară, după niscaiva avalanșe, că la ce i-ar folosi? Îi dă cineva vreun premiu? Nici măcar. Câștigă el ceva? Nici gând. E suficient să dea încă o știre despre… noua sinucidere a Oana Zăvoranu, eventual cu o declarație scurtă din partea autoarei (o „exclusivitate” pe care a mai dat-o de vreo zece ori) sau o știre despre „ce-au mai făcut vedetele cu sexul lor” (și câte nu puteau face…), că pe ziua respectivă e asigurat. Publicul pe care și l-a creat asta digeră. Și eventual un mic scandal care dacă nu există poate fi stârnit, o furtună într-un pahar cu apă, cu înjurături și ton agresiv, să le placă la „mujici”, și gata presa. Cum să (nu) visezi la premiile Pulitzer?!

Și dacă vă încearcă vreo curiozitate, nu v-o reprimați… iată premiile!

Jurnalism

Servicii publice – Sun Sentinel

Breaking News – Denver Post

Jurnalism de investigaţie – David Barstow şi Alejandra Xanic von Bertrab, de la The New York Times

Jurnalism analitic – Redacţia de la The New York Times

Jurnalism local – Brad Schrade, Jeremy Olson şi Glenn Howatt de la Star Tribune din oraşul Minneapolis

Jurnalism naţional – site-ul newyorkez InsideClimate News

Jurnalism internaţional – David Barboza de la cotidianul The New York Times

Cel mai bun articol – John Branch de la The New York Times

Comentariu – Bret Stephens de la The Wall Street Journal

Cronică – Tim Nickens şi Daniel Ruth de la Tampa Bay Times din oraşul St. Petersburg, Florida

Caricatură – Steve Sack de la Star Tribune din Minneapolis

Fotografie breaking news – Rodrigo Abd, Manu Brabo, Narciso Contreras, Khalil Hamra şi Muhammed Muheisen de la Associated Press

Fotoreportaj – Javier Manzano, fotograf al Agenţiei France-Presse

3695 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.