La Bangkok, peste un secol și ceva

O carte într-o pagină

11 martie 2013

9:22

Scris de: and

11Nemira„– Nu! Nu vreau mangustan, zice Anderson Lake, întinzându‑se spre tarabă. Îl vreau pe acela de acolo. Kaw pollamai nee khap. Cel cu coaja roşie şi perii verzi.

Ţăranca zâmbeşte, arătându‑şi dinţii negri de la mestecat nuci betel, întinzând mâna înspre o pira­midă de fructe de lângă ea.

Un nee chai mai kha?

– Da. Acelea. Khap. Anderson încuviinţează şi zâm­beşte. Cum se numesc?

Ngaw, pronunţă ea cuvântul cu grijă, pentru urechile lui străine, şi îi dă unul.

Anderson ia fructul, încruntat.

– E proaspăt?

Kha, aprobă ea.

Bărbatul întoarce fructul pe toate părţile, stu­diindu‑l. Arată mai degrabă ca o anemonă‑de‑mare obişnuită sau ca un peşte‑balon decât un fruct. Are peri verzi pe toate părţile care îl gâdilă în palmă. Pieliţa are o nuanţă de roşu proprie ruginii verzicante, dar când o miroase nu simte niciun iz de putrefacţie. Pare perfect sănătos, în ciuda aparenţei.

Ngaw, spune din nou ţăranca, de parcă i‑a citit gândurile. Proaspăt. Fără rugină.

Anderson încuviinţează absent. În jurul lui, piaţa soi e în plină agitaţie a cumpărătorilor matinali din Bangkok. Mormane de durieni umplu aleile cu bălţi împuţite şi în acvarii pleoscăie cu peşti cu cap de şarpe şi cu plaa cu aripioare roşii. Deasupra, copertinele de polimer din ulei de palmier se lasă din cauza soa­relui tropical, umbrind piaţa cu numeroasele firme ale companiilor de comerţ naval scrise de mână şi portretul îndrăgitei regine‑copil. Un om se înghesuie în el, ţinând găini roşii deasupra capului, care dau din aripi şi cotcodăcesc furioase în drum spre tăiere, şi femei în pha sin colorate aprins se tocmesc şi le zâmbesc vânzătorilor, obţinând un preţ mai mic pentru orezul U‑Tex piratat şi noile specii de roşii.

Nimic din toate acestea nu îl interesează.

Ngaw, spune iarăşi femeia, încercând să‑i atragă din nou atenţia.

Perii lungi ai fructului îl gâdilă în palmă, de­ter­minându‑l să‑i afle originea. Încă un rezultat al mo­di­ficării genetice thailandeze, la fel ca roşiile, vinetele şi ardeii iuţi care abundă la tarabele învecinate. E ca şi cum profeţiile din biblia grahamiţilor se adeve­riseră. De parcă Sfântul Francisc însuşi se întorsese în mormânt, negăsindu‑şi pacea, pregătindu‑se să cu­tre­iere pământul, purtând cu el darul caloriilor pierdute ale istoriei.

Şi el se va întoarce în sunet de trompete, iar Edenul va fi din nou…

Anderson întoarce fructul păros în mână. Nu mi­roase a cibiscoză. Nu are rugină verzicantă. Pieliţa nu prezintă urme lăsate de gărgăriţa mutantă. Florile, legumele şi copacii lumii alcătuiesc geografia minţii lui Anderson Lake, dar niciunde nu găseşte o referinţă care l‑ar putea îndruma către identificare.

Ngaw. Un mister.

Mimează că ar vrea să guste şi ţăranca ia fructul înapoi. Degetele ei maro înlătură cu uşurinţă pieliţa, scoţând la iveală miezul palid. Plin de vi­nişoare şi translucid, îi aminteşte de ceapa murată servită în mar­tini în cluburile de cercetare din Des Moines.

Îi dă fructul înapoi. Anderson probează mirosindu‑l. Inhalează sirop floral. Ngaw. Nu ar trebui să existe. Ieri nu exista. Ieri nicio tarabă din Bangkok nu vindea asemenea fructe, iar acum le găseşti aşezate în piramide, îngrămădite peste tot în jurul acestei femei, care stă ghemuită sub umbra parţială a copertinei. Poartă la gât un talisman strălucitor de aur al martirului Phra Seub care îi face cu ochiul, o amuletă care oferă protecţie contra urgiilor companiilor calorice care lovesc recoltele.

Anderson îşi doreşte să observe fructul în natură, atârnând dintr‑un pom sau stând ascuns sub frunzele unei tufe. Cu mai multe informaţii ar putea ghici genul şi familia, poate să divineze o şoaptă a trecutului genetic pe care regatul thailandez încearcă să îl scoată la suprafaţă, dar nu mai are indicii. Bagă bila translucidă şi fină de ngaw în gură.

Un buchet de arome, completat cu zahăr şi fer­tilitate. Bomba florală lipicioasă îi îmbracă limba. Parcă se află din nou în câmpiile HiGro din Iowa, unde i s‑a oferit pentru prima dată o bucată de zahăr candel tare de la un agronom Midwest Compact, pe când era numai un băiat de fermier, desculţ prin porumb. Năuceala aromei – aromă adevărată – după o viaţă întreagă în care i‑a dus lipsa.“

(Fragment din romanul „Fata modificată“ de Paolo Bacigalupi, publicat la Editura Nemira)

(http://www.nemira.ro/nautilus-sf/fata-modificata–2142)

792 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.