„Libertatea presei e sfântă”… Nu, dle Barroso, în România nu există libertatea presei!

Exclusiv Politic

5 februarie 2013

14:05

Scris de: and

Se vorbește de multă vreme, dar în ultima perioadă a revenit pe tapet problema să avem o lege a presei. „Nu intenţionez, ca şef al Guvernului şi nici ca lider al majorităţii, să facem o lege a presei. Este o discuţie de foarte mulţi ani, nu există un standard european în acest sens şi nu cred că România trebuie să înceapă cu aşa ceva. Când vor exista nişte standarde clare la nivel european, le aplicăm şi noi”, a spus Victor Ponta. Premierul român și Jose Manuel Barroso au susținut o conferință de presă în care au făcut precizări în legătură cu această temă.

„Pentru noi, libertatea presei este sfântă şi Comisia va apăra întotdeauna această libertate, nu avem absolut nicio intenţie să propunem reglementarea presei şi am fi primii care ar condamna orice atac împotriva jurnaliştilor. Nu putem însă să nu ţinem cont că am primit plângeri de la Curtea Constituţională şi Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu campanii orchestrate în media împotriva independenţei magistraţilor, fie judecători, fie procurori, iar aici avem o problemă din punct de vedere al independenţei justiţiei”, a spus Barroso.

Preşedintele CE a susţinut, totodată, că la Bruxelles au fost primite plângeri nu doar din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi Curţii Constituţionale, ci şi din partea a numeroase organizaţii.

Că o lege a presei este sau nu necesară în România e o discuție veche și argumentele și pro, și contra sunt numeroase. Însă o afirmație precum cea a lui Barroso, „libertatea presei este sfântă”, în România acestui moment nu poate fi decât cumplit de amuzantă. În România presa nu e liberă. În România presa este aservită diverselor trusturi, în funcție de interese, și spectacolul așa-zisei „libertăți” a presei românești este deplorabil. În România instituțiile publice precum TVR și SRR își clamează în permanență depolitizarea, dar, de fapt, astăzi sunt mai politizate ca oricând, iar ceea ce s-a întâmplat anul trecut și continuă să se întâmple în TVR este mai mult decât concludent.

Apoi, în ceea ce privește presa mogulilor care dețin trusturi lucrurile sunt și mai rele. În aceste instituții, jurnalistul este angajat să scrie ceea ce trebuie și ceea ce vrea patronul. Nu ești angajat să ai opinii, ești angajat să scrii cum ți se dictează și să te prefaci că așa crezi: deh, ca românul imparțial. Dacă e vina jurnaliștilor? Greu de spus în condițiile în care trusturile de presă s-au prăbușit unul după altul, iar oamenii care aveau un loc de muncă au rămas fără nimic. Oameni cu familii și copii pe care trebuie să-i hrănească. Ce mai înseamnă libertatea presei pe lângă un copil care-ți cere acasă mâncare? Nimic. Jurnalistul a devenit o slugă ce nu-și permite să fie altceva și care nici nu mai visează la libertate și nici nu poate fi acuzat că nu mai visează. Și asta încă în condiții cumplite: fără salarii pe cartea de muncă, pentru că se practică în masă evaziunea fiscală. Vrei, stai, nu, pleci… Nu contează experiența, nu contează nimic. Dacă pleci tu, poate fi adus oricând în locul tău un student care lucrează pe 100 de euro și care nici nu își permite și nici nu-și dorește să aibă opinie. Copiază știri și le servește ca atare. Asta e presa azi. Copiază știri și crede ce i se spune să creadă.

Asta, dacă vrei să ai ce să mănânci. Dacă te interesează libertatea de exprimare, poți scrie pe diverse bloguri, dar, desigur gratis… Nu le poți avea pe amândouă, și bani, și libertate. Alegi.

Și în aceste condiții ne întrebăm de ce scad tirajele și audiențele sau de ce câștigă teren numai știrile gen tabloid. N-are sens să ne întrebăm. Răspunsul e mai mult decât limpede.

La ce ar folosi în acest moment o lege a presei? La nimic. Pentru că în România oricum legile nu se aplică și oricum cei care le aplică sunt cei de la putere – azi unii, mâine ceilalți, „pleacă ai noștri, vin ai noștri”. Legea, oricare ar fi ea, s-ar aplica „așa cum trebuie”. Cine nu a scris în conformitate cu orientările trustului ar plăti… Și de plătit, în orice condiții, vor plăti tot cei care acum au salariile scăzute la jumătate și li se cer lucruri aberante, tot cei care sunt plătiți la negru și nu sunt cu adevărat protejați pentru niciuna dintre afirmațiile lor, afirmații pe care sunt obligați să le facă… Asta înseamnă libertatea cea sfântă a presei în România de azi. Nu seamănă cu „liberatea” din perioada comunistă, dar nici departe nu e. Cenzura e cu mult mai subtilă și mai nuanțată…

1713 vizualizari


Un comentariu

  1. nadia nitov spune:

    in ultimii ani cand maharii politici fac afirmatii de genul ” nu avem absolut nicio intenţie să propunem reglementarea presei şi am fi primii care am condamna orice atac împotriva jurnaliştilor” apoi sa va pregatiti ca tocmai invers se va intampla!
    vor propune reglementarea presei si vor ataca jurnalistii, mai ales pe cei care nu vor face sluj.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.