„Literatura gospodăriei“. O mostră de Amos Oz

Scris de: and

O CARTE PE SĂPTĂMÂNĂ

În weekend trebuie să faci ceva pentru tine. Fiecare dintre noi este ceea ce citește, ce vede, ce ascultă. În weekend, Epoca.ro te invită să (te) descoperi…

Într-un interviu consistent acordat cunoscutei traducătoare Antoaneta Ralian în 2004, când i s-a decernat Premiul Ovidius la Festivalul Zile și nopți de Literatură de la Neptun, scriitorul Amos Oz făcea o mărturisire într-un fel clarificatoare și eliberatoare pentru toți cititorii săi: „Când mă gândesc la literatura mea, o numesc o literatură a gospodăriei, pentru că majoritatea intrigilor din romanele mele au loc în sânul familiei. Dacă aş concentra toate cuvintele romanelor mele într-un singur cuvânt, acela ar fi ˂familism˃. (…) Eu găsesc că familia, orice familie, este instituţia cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă şi cea mai absurdă, aşa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei.“

O „mostră de literatură a gospodăriei“ este și romanul său mai vechi „Să cunoști o femeie“, tradus de Antoaneta Ralian și publicat în două ediții la Editura Polirom. Din aburul enigmatic al incertitudinilor, din explorarea calmă, fără patetism, a trecutului, din liniștea necesară pentru descoperirea detaliului care dezvăluie, dar nu până la capăt, cel mai cunoscut scriitor israelian așternea pe hârtie (la propriu, căci Amos Oz crede și practică scrisul pe hârtie) în urmă cu aproape douăzeci și cinci de ani această carte ce vorbește despre ce vorbesc toate cărțile bune, mediocre și proaste: despre suferință, pierdere, neînțelegere, incontrolabil. Cu alte cuvinte, despre viață. În cazul de față, despre viața unui om și existența unui om plecat dintre cei vii, dar mai viu decât ei, despre existența unei familii în care aproape totul rămâne neelucidat, bilă albă, ca de obicei, pentru Amos Oz.

Decupând eliptic o secvență din viața lui Yoel, agent al serviciilor secrete israeliene, romancierul explorează o însingurare necesară reflecției ce poate aduce eliberarea. Yoel se luptă cu dorința insațiabilă, devoratoare, de a-și descifra viața atunci când se confruntă cu moartea bruscă soției. Este, într-adevăr, o confruntare ce declanșează o schimbare o schimbare de optică. Ea se instalează încet, dar sigur, în traiul agentului despre care nu aflăm decât puțin detalii concrete. Romancier răbdător, vizibil deprins cu necesitatea și plăcerea de a plonja în adâncimile personajelor sale, Amos Oz nu apelează la strategii literare sofisticate și, mizând pe firescul stilistic, povestește cu seninănate secvența decupată. După dispariția șocantă a Ivriei, Yoel se mută împreună cu familia (mama, soacra și fiica sa) într-o altă casă. Și acolo începe, de fapt, povestea.

Iar în „Să cunoști o femeie“ a povesti înseamnă a explora. Cum era, de fapt, Ivria? Portretul ei se conturează vag din frânturile ce ies la suprafață din memorie. Cum a fost, de fapt, viața conjugală cu ea? Contururile ei se trasează din nenumărate episoade de existență domestică, deloc domesticită, din întrebări fără răspuns, din detalii nesemnificative ce permit semnificația. Cum e, de fapt, viața fără Ivria? Răspunsul se schițează în toate paginile romanului: viața făr Ivria este obișnuită, și totuși cu totul și cu totul altceva. În jurul personajului absent se polarizează energii sufletești pe care prozatorul le strânge, le prelucrează și le amplasează subtil, într-o rețea de indicii ce-și așteaptă hermeneuții. Ca un agent de informații, romancierul scrutează, selectează și pune în „Să cunoști o femeie” infinite și infinitezimale detalii, din care se construiește literatura învăluită într-o aură metafizică, însă aceata fiind prelucrată, cum spune însuși autorul (care nu se crede prin nimic un realist, „prin cele mai realiste materiale, materiale casnice, familiale.“

Despre Yoel scriitorul vorbea astfel: „(…) omul acesta, care întreaga lui viaţă a adunat informaţii despre alţii, nu ştie cu claritate nici măcar cine a fost tatăl lui, după cum nu ştie cu claritate cine a fost soţia lui, cine e fiica lui şi, mai cu seamă, nu ştie cine e el. L-am făcut român din pricina unei anumite ambiguităţi de identitate. “ Românitatea protagonistului rămâne un detaliu neelucidat, așa cum rămâne, de altfel, întregul său profil. La Yoel nimic nu e limpede, nimic nu e transparent, nimic nu e evident. Rod al ambiguității voite, agentul secret seamănă cu un contur vag, șters, care hoinărește confuz prin propria viață, cotrobăind în intimitatea soției moarte, în grădina unei case despre care nu mai știe nimic, într-o locuință în care totul îi este, de fapt, străin. Din gesturile lui mărunte, banale, stereotipice, din cuvinte fără semnificație, din întâmplări care nu înseamnă nimic se naște, simplu, un personaj cu o consistență ce-ți scapă orintre degete sau mai bine zis printre raționamente.

La Amos Oz, ca la aproape orice scriitor ajuns la un asemenea nivel și la o astfel de notorietate internațională, această „literatură a gospodăriei“ pe care o scrie de decenii întregi liniștit și cu adevărat eliberat de prejudecăți se face, peste timp, un ecou al scriiturii și al observației cehoviene. Sub semnul lui Cehov, unde s-a plasat, de altfel, singur, Amos Oz împletește liniștit o proză ca o dantelă pe care o admiră toată lumea.  O dantelă simplă, fără vreo îndrăzneală nemaivăzută, fără vreo sfidare semnifictivă, dar atât de bine lucrată, încât toată lumea îi recunoaște calitatea de la o poștă. Meșteșugită (lui Amos Oz îi place să lucreze cu mâna lui, a făcut-o ani întregi, pentru a-și domoli furiile, și pledează pentru munca manuală, care eliberează și salvează), proza lui este o cale sigură spre lumea de azi cu vedere la lumea de ieri, spre literatura bună de azi cu vedere la literatura bună din toate timpurile.

 

1311 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.