Mărțișorul, o eclipsă de soare

A fost odată

1 martie 2013

8:43

Scris de: and

Se zice că odată, demult, soarele a coborât pe pământ, preschimbat într-o mândră fată. Văzând-o, zmeul cel rău a furat-o și a dus-o în palatele sale. Din clipa aceea, nu a mai existat veselie pe pământ. Nici triluri de păsări, nici râsete de copii nu se mai auzeau, veselia dispăruse din casele oamenilor. Atunci, un fecior viteaz, văzând toată tristețea din jur și-a luat inima în dinți și a plecat să o elibereze pe fată din ghearele zmeului. Și-a pribegit viteazul prin lume vreme de un an în căutarea palatului, până ce l-a găsit.

Ajuns la porți a dat de știre zmeului că a venit să se lupte cu el. Şi-au  pornit amândoi a se lupta, luptă dreaptă de cu zi și până-n seară, până ce zmeul a fost biruit. Scăpată din palatul întunecos, mândra fată s-a înălțat din nou pe cer,  veselia a revenit pe pământ, iar primăvara a strălucit din nou în ferestrele caselor. Dar în palat, flăcăul viteaz, rănit de moarte s-a stins și din rănile lui a început a curge sânge. Pe locul unde a căzut, zăpada a prins să se topească, iar ghioceii au ieșit lumină. De atunci, oamenii, prețuindu-l pe viteaz, și-au legat la mână fir alb-roșu ce amintește de eroul nostru și de ghioceii răsăriți în zăpadă.

În Moldova de peste Prut există o poveste a mărțișorului la fel de minunată. Odată, în prima zi din Martie, Primăvara cea frumoasă plimbându-se, a văzut cum de sub zăpadă dădea să iasă la lumină un ghiocel. Bucuroasă, a început să dea la o parte rămurișul ce-l împiedica să iasă, numai că Iarna s-a mâniat și a trimis gerul să culce la pământ plăpânda floare. Ghiocelul a înghețat, iar Primăvara, vrând să-l încălzească, l-a cuprins în căușul palmelor, înțepându-se în mărăcini. Din deget a început să-i curgă sânge (firul roșu), care picurând peste floare (firul alb), a readus-o la viață.

Poveștile atât de frumoase despre Mărțișor își au originea în serbările romane ce aveau loc în prima zi a primăverii, zi în care era sărbătorit zeul Marte, zeul războiului, dar și al câmpului și cirezilor. Numele popular al lunii martie, Mărțișor, își are originea în cuvântul latin Martius. La vechii traci, zeul roman își avea echivalentul în zeitatea Marsyas Silen, ocrotitorul naturii. Săpături arheologice au scos la suprafață mici pietre cu o vechime de peste 8000 de ani, colorate în alb și roșu, care se presupune că, înșirate pe ață, erau purtate la gât de către femei. Mărturiile despre tradițiile Mărțișorului arată că pe vremuri, în primele zile ale lunii martie, acesta era purtat la gât de fetele care, apoi, îl prindeau în păr până când păsările călătoare începeau să brăzdeze cerul, iar natura dădea în floare. Mărțișorul a fost pentru prima dată consemnat în România într-o lucrare a cărturarului Iordache Golescu. În timpurile noastre, Mărțișorul este purtat toată luna martie, existând numeroase obiceiuri legate de întâia zi a primăverii.

În unele zone ale țării, fetele se spală cu zăpadă pentru a fi iubite. În alte părți se crede că cei ce se spală cu apă căzută pe 1 martie vor fi feriți de boli sau, dacă le vei atârna la uși, mărţişoarele vor alunga duhurile rele. Mărțișoarele sunt oferite fetelor de către băieți, dar există și locuri în țară în care fetele sunt cele care dăruiesc băieților mărțișoare. Numele acestui mic simbol este și numele unei străzi bucureștene pe care se află casa în care a trăit poetul Tudor Arghezi, casă cunoscută chiar sub această denumire și devenită muzeu. Recent s-a spus că apariția acestui mit nu reprezintă altceva decât consemnarea unui eveniment astronomic, o eclipsă de soare ce s-a petrecut în Dacia. Simple speculații sau nu, ele nu pot destrăma frumusețea acestui mit ce se cheamă Mărțișor.

 

956 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.