Maxim Mărturisitorul

Sfântul zilei

21 ianuarie 2013

1:49

Scris de: and

Trăitor în secolul al șaptelea, în vremea împăratului Constans, smeritul Maxim era foarte înzestrat pentru treburile politice și pentru cârmuire, Dumnezeu dăruindu-i minte luminată, blândețe și hărnicie. La început, a fost sfetnic al împăratului și s-a bucurat de mare apreciere.

Însă n-a trecut mult și s-a văzut într-o situație cu care nu putea fi de acord. Era înconjurat de din ce în ce mai mulți răucredincioși ce negau firea duală a lui Hristos și propovăduiau strâmb poruncile Domnului. Așa că, spre a nu pângări și spre a nu se pângări, a plecat la mănăstirea din Hrisopoli, s-a călugărit și a devenit egumen al mănăstirii.

Credința avea să-l poarte apoi la Roma, unde papa a fost de acord să strângă sobor și să-i anatemizeze pe răucredincioșii ce nu conteneau să spună că Hristos este de o singură natură. Așa se face că Maxim a așternut apoi pe hârtie numeroase scrieri despre credința cea adevărată și le-a răspândit în lume.

Odată întors la Roma, împreună cu cei doi Anastasie, ucenicii săi, a fost acuzat în fața Senatului, care împărtășea convingerea eretică a împăratului. Maxim nu a cedat și i-a îndemnat și pe ceilalți să facă la fel, drept pentru care a fost întemnițat în Tracia, iar temnicerii i-au retezat mâna și limba. Apoi a mers în surghiun în Lazichia, unde a rămas trei ani. Răpus de boală, a plecat la cele veșnice în anul 662, fiind îngropat în mănăstirea sfântului Arsenie din Lazichia. Iar ucenii lui au avut parte și ei de prigoană și chin.

681 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.