Michelangelo, poveste de dincolo de timp

A fost odată

18 februarie 2013

9:08

Scris de: and

Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni, despre care, contemporanii săi, spuneau că este cel mai mare artist al Europei, definește la superlativ o perioadă de aur a umanității, Renascentismul.  Genialitatea, gândirea și arta sa, și-au pus amprenta asupra minunilor realizate în epoca Renașterii. Pe data de 18 februarie 1564, Michelangelo a murit la Roma, la vârsta de 89 de ani. S-a născut la 6 martie 1475, la Caprese, fiind al treilea copil din cei cinci fii pe care Lodovico Buonarroti Simoni și Francesca di Neri di Miniato del Sera i-a avut. Din copilărie pasiunea pentru dăltuirea în piatră s-a făcut simțită, pasiune insuflată de doica sa, fiică și soție de pietrar. Abandonează școala, descoperind pictura, artă care îl va transforma în făuritorul capodoperelor de mai târziu. În 1488, devine ucenic în atelierul vestitului pictor florentin Domenico Ghirlandio (“Madona cu pruncul”, “Funerariile Sfintei Fina”) și mai apoi, la 14 ani, ucenic în ale sculpturii sub îndrumarea lui Bertoldo di Giovanni, elev al lui Donatello. Între 1489-1492 va realiza printre primele sale sculpturi mai importante, “Madonna della Scala” și “Lupta Centaurilor”, în timpul șederii la familia Medicilor. După moartea lui Lorenzo Magnificul, pașii îi sunt purtați prin Veneția, Bologna și Roma. În acest ultim oraș realizează, pentru bazilica Sfântul Petru, excepționala “Pietá”, operă executată la cererea cardinalului francez Jean de Billheres. Lucrarea o înfățișează pe Fecioara Maria având în brațe trupul fără viață al lui Iisus Hristos. Sculptura a stârnit la acea vreme numeroase comentarii, întrucât Michelangelo a pictat o Fecioara Maria tânără, senină, altfel de cum fusese reprezentată până atunci, cu chipul plin de suferință și bătrână. Este singura sculptură pe care Michelangelo o semnează, deoarece află că altcineva se dădea drept autorul ei. Sculptează numele și locul unde a fost făcută pe cureaua de pe pieptul Mariei. Va regreta gestul, dovadă de îngâmfare din partea sa și nu își va mai pune niciodată semnătura de aici înainte. “Pieta”, de-a lungul vremii va suferi numeroase deteriorări. Astfel, în timpul unei mutări i-au fost sparte patru degete de la mâna stângă și apoi restaurate, pentru ca, mai apoi, într-o duminică a Rusaliilor, un geolog să lovească în ea cu un ciocan. Fragmente din marmura căzută au fost adunate de martori, o parte din ele fiind înapoiate dar cele mai multe nu. Nasul Fecioarei a fost refăcut dintr-o bucată de marmură desprinsă din spate. În 1501, aflat la Florența sculptează statuia lui David, dintr-un bloc de marmură pe care sculptorul Agostino di Duccio începuse să-l cioplească cu patru decenii mai devreme. La început, statuia, măsurând 5,17 metri s-a vrut a decora Catedrala din Florența, dar, în cele din urmă a fost amplasată în aer liber, în piața Palazzo della Signoria. În 1873 a fost mutată în galeria Accademica de la Florența pentru a fi ferită de eventuale deteriorări, o copie fidelă din fibră de sticlă găsindu-și locul acolo unde fusese expusă inițial, în Catedrala din Florența. În 1505, în timpul Papei Iuliu al II-lea primește comanda realizării unui mausoleu grandios (Bazilica “Sfântul Petru”) la care execută proiectul cupolei, lucru ce se va întinde pe durata a patru decenii. La construcția mausoleului  aveau să participe arhitecți și artiști de renume. În 1508, la vârsta hristică de 33 de ani și la cererea aceluiași Papă începe să picteze Capela Sixtină din Palatul Vatican, muncă laborioasă, încheiată după patru ani de zile și în timpul căreia artistul florentin va cunoaște agonia și extazul. După aproape 500 de ani, schițe anatomice au fost găsite pictate cifrat pe tavanul Capelei, peste reprezentările cu chip uman ale lui Dumnezeu. (Michelangelo a fost și anatomist, secret pe care l-a tăinuit, multe din însemnările și desenele anatomice distrugându-le), existența acestor schițe fiind concluzia la care au ajuns experții neurochirurgi Ian Suk și Rafael Tamargo. În 1990, fizicianul Frank Meshberger, în urma unor demonstrații, a afirmat că scena “Creării lui Adam de către Dumnezeu” nu reprezintă altceva decât, codificat, imaginea în secțiune transversală a creierului uman. Michelangelo va picta mai târziu pe peretele altarului aceleiași Capele scena Judecății de Apoi. În anii următori, “Il Divino”, așa cum îl numește poetul Ariosto, realizează decorațiunile pentru fațada bisericii San Lorenzo din Florența, construiește sacristia pentru mormântul ducelui Lorenzo de Urbino și cavourile familiei de Medici. Buonarroti a fost și un poet iscusit. Sonetele sale dedicate tânărului Tomasso de Cavalieri sau adoratei Vittoria Colonna poartă în substanța lor bucuria dar și tristețea unui spirit sensibil. Michelangelo Buonarroti moare la Roma pe 18 februarie în 1564. Este îngropat în bazilica Santa Croce din Florența, alături de alte personalități ca Niccolo Machiaveli și Galileo Galilei.

1564 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.