Mircea Eliade, gânditorul de la Bucureşti

A fost odată

13 martie 2013

9:23

Scris de:

Mircea_eliadeMircea Eliade este scriitorul, filosoful, şi gânditorul de aleasă erudiţie, care a semnat o pagină importantă în spiritualitatea şi cultura universală a lumii. S-a născut la 13 martie 1907 la Bucureşti, în familia ofiţerului Gheorghe Eliade (numele iniţial a fost Ieremia) şi al Jeanei Eliade. A avut un frate mai mare Nicolae Remus şi o soră, Cornelia Ileana (Corina), născută după el, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.

Despre data naşterii, filosoful român avea să scrie în „Memoriile” sale că s-a născut la Bucureşti, la 9 martie 1907 (25 februarie după stil vechi), însă actul de naştere, descoperit şi publicat de Constantin Popescu-Cadem în „Revista de istorie şi teorie literară”, în anul 1983, certifică data reală a naşterii. Copilăria şi-a petrecut-o la Tecuci, în casa bunicilor, Râmnicu Sărat şi  Cernavodă, familia, stabilindu-se, începând cu anul 1914, în Capitală, pe strada „Melodiei”, astăzi strada „Radu Cristian”, la nr.1. După terminarea şcolii primare, de pe strada Mântuleasa, stradă evocată în povestirea „Pe strada Mântuleasa”, devine elev al Colegiului „Spiru Haret”, unde la sfârşitul primului an este pe punctul de a rămâne repetent din din cauza corigenţelor la română, franceză şi germană. La „Spiru Haret” i-a avut colegi pe Constantin Noica, Arşavir Acterian, Haig Acterian, Barbu Brezianu şi Petre Viforeanu.

Erudiţia lui Eliade începe să se fundamenteze încă din perioada liceului. Astfel el descoperă cărţile lui Honoré de Balzac, ale lui Giovanni Papini şi citeşte studiile antropologului James George Frazer. Scrierile lui Papini (pe care îl va cunoaşte personal într-una din călătoriile în Italia) şi ale lui Frazer l-au determinat să înveţe limbile italiană şi engleză. În paralel studiază persana şi ebraica. Tot în această perioadă devine preocupat de filosofie, lecturând din  lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius şi Epictet. Îi citeşte pe Nicolae Iorga şi B.P. Hasdeu, interesat fiind de istorie. Devine pasionat de ştiinţele naturii, de chimie şi de ocultism. Debutează în 1921 cu un articol de entomologie intitulat „Inamicul viermelui de mătase”, apărut în „Jurnalul ştiinţelor populare şi al călătoriilor”, sub semnătura Eliade Gh.Mircea. Este urmat de „Cum am descoperit piatra filozofală”, povestire care îi aduce premiul întâi în cadrul unui concurs literar naţional iniţiat de revista respectivă. La 21 de ani definitivează primul volum al romanului autobiografic intitulat „Romanul adolescentului miop” (editat în România în 1989), urmat de cel de-al doilea „Gaudeamus”, la un an după apariţia celui dintâi.

Început în anul 1921, romanul se numea iniţial „Jurnalul unui om sucit”, apoi a devenit „Romanul unui om sucit” pentru ca, în final, să se intituleze aşa cum este cunoscut în ziua de astăzi. Dintre romanele sale amintim „Isabel şi apele diavolului”, „Maitreyi”, „Întoarcerea din rai”, „Şantier” „Huliganii”, „Domnişoara Christina” şi „Nuntă în cer”. Opera sa literară mai cuprinde şi volume de nuvele cum ar fi „Nuvele”, „Pe strada Mântuleasa” şi „În curte la Donis”. După absolvirea Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde îşi ia licenţa cu o lucrare despre filosofia italiană, pleacă în India, bursier, interesat de orientalism. Aici va studia sanscrita şi filosofia hindusă cu Surrendranath Dasgupta, un reputat istoric şi cercetător al filosofiei indiene. Va locui un timp în casa profesorului său unde o va cunoaşte pe fiica acestuia, în vârstă de 16 ani, Maitreyi Devi. Alături de ea, va trăi o frumoasă poveste de dragoste, ce va constitui subiectul romanului omonim apărut în 1933. După 43 de ani, Maytreyi Devi va publica „Dragostea nu moare”, roman scris din perspectiva celei care i-a fost iubită. Din 1976, va începe lucrul la impresionanta şi erudita operă în trei volume intitulată „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, unde geniul savantului şi istoricului în religii îşi va spune cuvântul. Simpatia pentru mişcarea legionară, exprimată printr-o serie de articole publicate în ziarele vremii, duce la arestarea lui, în ziua de  14 iulie 1938, de către autorităţile guvernului condus de Armand Călinescu. Va fi închis, mai apoi, în lagărul de la Miercurea Ciuc, de unde, îmbolnăvindu-se, este transferat la sanatoriul din Moroieni. Este eliberat la 12 noiembrie 1938. Din 1957 se stabileşte la Chicago, unde va ocupa catedra de istorie comparată a religiilor din cadrul Universităţii „Loyola”. Caracterul universal al operei savantului şi omului de cultură Mircea Eliade, vor influenţa gândirea unui întreg secol XX. Va fi membru al multor societăţi culturale şi membru al academiilor americană, britanică, austriacă, şi belgiană. Va primi titlul de Doctor Honoris Causa al universităţilor Sorbona, Yale, La Plata, Loyola, Chicago şi al colegiilor din Boston şi Philadelphia. Mircea Eliade moare la 22 aprilie 1996, la Chicago, SUA, la vârsta de 79 de ani. A fost căsătorit de două ori. Prima soţie, cu care s-a căsătorit în 1934, a fost Nina, (decedată în 1944), iar cea dea doua a fost Cristinel, (decedată în 1998), cu care s-a căsătorit în 1948.

762 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.