Moartea vine prin lege

Social Special

1 aprilie 2013

13:16

Scris de:

spitalePentru medicul român, pacientul n-a mai rămas nici măcar obiect de studiu. Și, oricum, puțini medici din România mai studiază, dacă nu fac parte din aparatul universitar. Pacientul a devenit individul acela care te cam deranjează, fie că e vorba despre o urgență, fie că nu, îți pune întrebări când te exprimi criptic sau nu exprimi deloc, întrebări la care n-ai chef să răspunzi pentru că, așa crezi tu, omul oricum nu pricepe, nu face parte din casta ta. Cât despre sărmanii analfabeți de la țară, nici nu merită să le arunci o privire. Îi pui la punct cu „mamaie“ și tataie“ și s-a încheiat.

Ei bine, unii medici români și-au dezvoltat de mult un necesar sistem de autoapărare atât de puternic, încât manifestările lor ating o grosolănie revoltătoare, ca să nu folosesc alt substantiv. Alții sunt niște eroi care suportă consecințele imaginii negative a colegilor de breaslă. Sunt oameni care salvează vieți indiferent de condiții, indiferent de prezența sau absența plicului strecurat convingător într-un buzunar de la halat, oameni pentru care pacienții sunt oameni, nu obiecte neînsuflețite.

Pentru legislație însă, e clar că pacientul este un obiect neînsuflețit care se supune unor reguli. Atât. El este un cuvânt și o noțiune. Mai puțin o ființă. Avem acum încă un caz ce o confirmă: Clinica de Chirurgie Cardiacă din Timișoara și-a întrerupt activitatea chirurgicală pe 26 martie din cauza că nu sunt materiale sanitare și medicamente. Dar legea interzice orice operație în care pacientul cumpără el însuși cele necesare pentru a fi operat într-un spital de stat. Mai simplu spus, „noi nu-ți dam, dar nu te lăsăm nici pe tine să-ți iei“.

Marian Gașpar, șeful secției Chirurgie Cardiovasculată, a explicat astfel situația, potrivit EvZ: „Am primit adrese de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi de la Prefectura Timiş, prin care se atenţionează direcţiunea spitalului şi şefii de secţie că pacienţii nu pot să-şi cumpere materiale şi medicamente pe perioada spitalizării, potrivit legislaţiei în vigoare. În caz contrar, spitalul trebuie să ramburseze pacientului toate cheltuielile proprii pe perioada spitalizării, iar şefii de secţie să răspundă personal de încălcarea legii. Situaţia este şi mai dramatică în Departamentul de Cardiologie Intervenţională, unde ajung cazurile de urgenţă cu infarct miocardic acut, pentru care nu există materiale necesare actului terapeutic. Fără o intervenţie de urgenţă în primele ore de la infarct aceşti pacienţi pot muri. Până acum pacienţii îşi cumpărau o parte din materiale şi medicamente pe care spitalul nu avea banii să le achiziţioneze din programele naţionale de cardiologie şi din veniturile pe caz rezolvat DRG de la Casa de Asigurări de Sănătate. Chiar dacă erau asigurate materialele din Programul Naţional de Infarct pentru 30 de cazuri, acestea erau insuficiente pentru că aveam urgenţe de peste 70 de cazuri pe lună. Nimeni nu poate programa câte cazuri pot face infarct într-o luna“.

Așadar, încă o dată, Dumnezeu cu mila. În situația de față, medicul există și vrea să-și facă treaba, pacientul există și vrea să supraviețuiască, medicamente și materiale nu există, însă facem rost de ele. Dar legea nu ne dă voie să le folosim în spital. Pentru lege, viața nu reprezintă o prioritate. Atunci, cum procedăm ca să rămânem în viață, în caz de urgență?

De sistemul medical din România, intrat deja în legendă, nu poți scăpa orice ai face. Poți avea noroc de oameni adevărați, oameni de calitate, dar ponoasele monstrului pe care-l numim abstract sistem și la a cărui monstruozitate contribuim cu toții de amar de vreme le tragem cu toții, fără excepție. Viața n-are importanță, important e să se respecte orbește niște reguli inflexibile cum sunt cele legislative. Pentru pierderea unui om poți invoca oricând vitregia destinului, nu-i așa?

Etichete: , ,
2094 vizualizari


Un comentariu

  1. Poate doriţi o altă abordare a pacientului. Vă invit pe Blogul Vindecătorului la secţiunea Dispensarul SF.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.