Nicolae Manolescu și Dan Mircea Cipariu vor să conducă USR

Cultură Special

4 aprilie 2013

15:01

Scris de:

ANDREI SERBAN - LANSAREVremurile n-au fost aproape niciodată bune pentru scriitorii din România. Iar acum, nici gând. Tocmai s-a încheiat Salonul de Carte de la Paris, unde ai noștri condeieri au fost invitați speciali, dar au dus în Franța ceva sămânță de scandal, cum le șade bine balcanicilor, și ceva blazare. După un an greu și urât, Uniunea Scriitorilor s-a mutat din frumoasa și faimoasa Casă Monteoru de pe Calea Victoriei, loc de cenacluri, lansări și sindrofii cu invitați șarmanți și importanți, depozitar al unor momente memorabile, rămase în istorie.

Într-un fel, privită de la distanță, instituția pare într-un fel de disoluție identitară. Scriitorii sunt săraci, revistale literare ba apar, ba se suspendă un număr-două, USR organizează puține evenimente cu adevărat interesante, ficționarii se vaită de ani buni că nu sunt promovați și se comportă ca niște creatori neînțeleși, așteptând în van gloria și recunoașterea internațională, altfel consolându-se cu ideea că nimeni nu e profet în țara lui.

Acesta este contextul în care două personalități, din generații și cu preocupări diferite, au hotărât să-și mai încercere o dată șansele la șefia USR. Nicolae Manolescu, criticul literar care a scris istoria literaturii române postbelice, acum ambasador la UNESCO și președinte USR din 2005, mai vrea un mandat ca să termine ce a început. Dan Mircea Cipariu, poet și animator al vieții culturale, președintele secție de poezie a USR – Filiala București, va fi contracandidatul său la alegerile care vor avea loc cândva în intervalul septembrie-octombrie 2013. Până acum, numai ei și-au anunțat candidatura. Primul dorește un al treilea mandat, al doilea aspiră la un prim mandat, mizând pe un program managerial de care instituția are nevoie. Primul consideră că prioritară este crearea stabilității, cel de-al doilea pledează pentru schimbare.

Nu știm, bineînțeles, care sunt, concret, așteptările scriitorilor de la această uniune care le reprezintă interesele. Doar le bănuim. Unele sunt fantasmagorice și departe de statutul juridic și economic al unei asemenea instituții, iar altele, simbolice, mai degrabă imateriale. Încă o dată însă ne lovim de teoria formelor fără fond, o realitate răspândită, atât de dăunătoare României, datorată tendinței de a prelua mimetic modele, care, firește, se concretizează altfel în alt spațiu socio-cultural. Uniunile de acest gen din străinătate sunt instituții puternice, active în viața urbei, bine conturate. USR pare o organizație fără viață, care se mai trezește din somn din când în când, face interesantul festival de la Mangalia, mai organizează câte o lansare, dă niște premii o dată pe an și cam atât. Or, ea trebuie să facă mai mult, pentru că poate mai mult.

1650 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.