O dispariție care umplea paharul

O carte într-o pagină

14 februarie 2013

9:14

Scris de: and

Furnica Electrica„În noaptea de 5 iunie 1992, la ora 15.30, simbolul corespun­zând primului telepat al Sistemului Solar dispăru de pe harta amplasată în birourile Runciter Associates din New York City. Acest lucru făcuse ca vidfoanele să înceapă imediat să sune. Organizaţia Run­ci­ter pierduse urma prea multor esperi ai lui Hollis, în ultimele două luni; această dispariţie era cea care umplea paharul.

– Domnule Runciter? Îmi pare rău că vă deranjez…

Tehnicianul din schimbul de noapte, de serviciu în camera hăr­ţilor, tuşi nervos, în vreme ce capul mare, neîngrijit, al lui Glen Runciter se apropie, invadând ecranul vidfonului.

– Am primit aceste ştiri de la unul dintre inerţialii noştri. Numai puţin, să verific.

Cotrobăi printr‑un vraf dezordonat de benzi, provenind de la înregistratorul ce primea mesajele.

– Raportul este de la domnişoara Dorn; aşa cum poate vă mai amintiţi, l‑a urmărit până la Green River, Utah, unde…

Somnoros, Runciter mormăi răguşit:

– De la cine? Doar nu crezi că pot ţine minte tot timpul ce tele­pat sau ce precog urmăreşte fiecare inerţial?!

Îşi netezi, cu o mişcare a mâinii, claia de păr gri ciufulit şi sârmos.

– Sări peste restul şi spune‑mi care dintre tipii lui Hollis lip­seşte acum.

– S. Dole Melipone, zise tehnicianul.

– Ce‑e? A dispărut Melipone? Te ţii de bancuri.

– Nici vorbă, îl asigură tehnicianul. Edie Dorn şi alţi doi iner­ţiali l‑au urmărit până la un motel numit „Lanţurile Experienţei Erotice Polimorfe“ – o structură subterană, de şaizeci de unităţi, care oferă tot ceea ce este necesar unor oameni de afaceri şi pros­tituatelor lor, când nu vor să fie deranjaţi. Edie şi colegii ei n‑au crezut că Melipone este în misiune, dar, tocmai pentru a fi siguri, l‑am trimis pe unul dintre telepaţii noştri, domnul G.G. Ash­wood, ca să‑l sondeze. Ashwood a descoperit că mintea lui Melipone era apărată de un câmp de bruiaj, aşa încât n‑a putut face nimic; ca urmare s‑a întors în Topeka, Kansas, unde investighează în pre­zent o nouă posibilitate.

Runciter, mult mai treaz acum, îşi aprinsese o ţigară; cu bărbia sprijinită în mână, stătea posomorât, în vreme ce fumul plutea prin dreptul scanerului situat în partea corespunzătoare lui a cir­cuitului bicanal.

– Eşti sigur că telepatul era Melipone? Se pare că nimeni nu ştie cum arată; probabil că în fiecare lună foloseşte o matriţă faci­ală diferită. Ce‑i cu câmpul lui?

– L‑am rugat pe Joe Chip să meargă la faţa locului şi să testeze magnitudinea şi valoarea minimă a câmpului generat în zona motelului Lanţurile Experienţei Erotice Polimorfe. Chip spune că a înregistrat, la maximum, 68,2 unităţi blr de aură telepatică – cifră pe care, dintre toţi telepaţii cunoscuţi, numai Melipone o poate produce. Deci, încheie tehnicianul, am amplasat pe hartă steguleţul de identificare pentru Melipone. Şi‑acum omul… mă rog, steguleţul… a dispărut!“

(Fragment din volumul Furnica electrică de Philip K. Dick, publicat de Editura Nemira)

707 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.