O greșeală simplă, mortală

O carte într-o pagină

27 februarie 2013

1:00

Scris de:

Baiatul fara sprancene„Din cabină, puteai ști ce se întâmplă pe scen., microfoanele prindeau și interpretarea și răspunsul audienței. Românul a fost luat în primire de personalul ethnic, bătut pe umăr, povățuit și pus să-și lase autograful pe o listă veche, cu năucitoare iscălituri. O rutină, știa, de aceea se dezbrăcă la iuțeală de frac, aruncă papionul și fu gata la timp, chiar când spectatorii se ridicau. Korolenko! Avea gura uscată. Îl iau la un șpriț.

Scăpând prin ușile laterale, melomanii dădură de român în foaier, la sacou, înconjurat de cei ieșiți mai devreme, precum și de emigrație. Verbaliza, era țocăit românește, strângea mâini culturale aparținând institutului național de profil, dar ochii îl căutau pe rusul celebru, de data asta – colegul. Radia, fericirea te face mai degajat. Și-atunci, îl zări. Fularul. Era singur, în dreptul unei coloane, trecea lumea pe lângă el și părea că-l așteaptă. Tot atunci, fără să știe de ce, un duh rău îi supse privirea, făcând-o să alunece aparent neglijent pe deasupra, fără a se fixa îndatoritoare, cum ar fi trebuit, încântată, surprinsă, asupra persoanei excepționale care lumina cu discreție uriașul hol filarmonic. O greșeală simplă, mortală.

N-o fi știind cum arăt, se îndoi Viaceslav Korolenko, pentru că nu-i scăpase trecerea fugară, peste creștetul lui, a atenței celui înconjurat de receptorii de artă. Cum adică nu știe? Poți trimite o scrisoare în termenii ăștia, fără să știi, fizionomic, cui scrii? Se simți inconfortabil, dar nu se mișcă. Lăsă lumea să treacă, prefăcându-se că se uită-n program. Pregătise în minte și două, trei fraze măgulitoare, dar care să nu-l angajeze prea mult. Ce-i cu el, de ce nu se apropie?

Trebuia să-i prind privirea și să dau din cap, că se uita înspre mine, își spuse dirijorul din Iași. M-am pierdut ca idiotul. Momentul de timiditate imbecilă prin care trecuse îl umplea de neliniște. Ce fac acum? Socializa, ce să facă, era înconjurat de românii din Queens, veniți la concert peste pod. Vru s-o ia de la capăt, să se uite la rus bărbătește, în față, și să încline din cap, dar nu mai putu, se sfârșea. Era copleșit. “

(Fragment din volumul „Băiatul fără sprâncene“ de Mircea Daneliuc, publicat de Editura Nemira)


 

 

640 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.