Omul doreşte suferinţa?

Exercițiu de gândire

27 ianuarie 2013

1:00

Scris de: and

Trăim în era vitezei. Suntem oamenii informației și, adesea, victimele ei. Fără gândire, informația nu poate duce la cunoaștere. Fără cunoaștere, suntem neputincioși.

Zi de zi, cotidianul Epoca.ro își invită cititorii la un exercițiu de gândire, pornind de la o opinie pe o temă de actualitate, exprimată de o personalitate a timpului nostru sau de un gânditor din vremuri apuse.

„Omul, animalul cel mai viteaz şi mai obişnuit cu suferinţa nu neagă suferinţa în sine; o doreşte, o caută singur, cu condiţia de a i se arăta sensul ei, cauza ei. Lipsa de sens a suferinţei, şi nu suferinţa a fost blestemul care a apăsat până acum omenirea – iar idealul ascetic îi oferea un sens! Era până acum singurul, dar un sens oarecare e oricum mai bun decât niciun sens; idealul ascetic a fost în orice privinţă lucrul prin excelenţă cel mai de preţ „faute de mieux” din câte au existat până astăzi. Prin el era explicată suferinţa; golul uriaş părea umplut; se închidea uşa în faţa oricărui nihilism sinucigaş. Interpretarea a adus neîndoielnic cu sine o nouă suferinţă, mai adâncă, mai lăuntrică, mai otrăvită şi măcinătoare de viaţă: a pus orice suferinţă sub semnul vinei... Dar în pofida tuturor acestor lucruri, omul era salvat, avea un sens, nu mai era o frunză bătutră de vânt, o minge a nonsensului, a „fără-de-sens”-ului, putea de acum înainte să vrea ceva – deocamdată indiferent cum, cu ce şi pentru ce: voinţa însăşi era salvată. Este însă cu neputinţă de ascuns ce anume exprimă această voinţă, căreia idealul ascetic i-a imprimat direcţia: această ură împotriva a ceea ce este omenesc, mai multă încă faţă de animalic şi mai multă faţă de materie, această oroare faţă de simţuri, faţă de raţiunea însăşi, această spaimă în faţa fericirii şi a frumuseţii, această dorinţă de a fugi de tot ce este aparenţă, schimbare, devenire, moarte, dor, dorinţă chiar – toate laolaltă înseamnă, să îndrăznim a înţelege acest lucru, o voinţă de neant, o silă de viaţă, o răzvrătire împotriva condiţiilor fundamentale ale vieţii, dar este şi rămâne o voinţă!…”

Friedrich Nietzsche, Genealogia moralei

745 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.