Papa Benedict părăsește corabia sau „ceva e putred” la Roma

Special

12 februarie 2013

12:15

Scris de: and

Știrea senzațională cum că Papa Benedict își dă demisia a făcut ieri ocolul lumii. Vestea a venit ca un fulger și a surprins întreaga planetă, poate pentru că trăim cu sentimentul că din anumite „meserii” nu-ți poți da demisia. Pentru că a fi papă nu e o meserie ca toate meseriile, iar prezența lui la Vatican făcea parte din acele lucruri la care nu te gândești în fiecare zi, dar pe care o consideri pur și simplu firească și de la sine înțeleasă. Așadar, demisia papei a fost un șoc, iar scrisoarea lui, deși emoționantă, a lăsat un gust amar… Și un sentiment straniu de „ceva e putred în Danemarca”. Imediat au început pariuriule, ca la bursă. Cine va fi ales, ce culoare va avea noul papă, ce vârstă, ce naționalitate. Au început jocurile de culise la nivel înalt, din care până la noi, pământenii de rând, ajung doar ecourile și ceea ce trebuie. Ca o mașinărie bine unsă de secole întregi, de când a condus lumea din umbră, Vaticanul și-a urnit imediat rotițele și s-a pus în funcțiune, în așa fel încât la la ora 20.00, în ultima zi a lui februarie, atunci când papa nu va mai fi papă, să existe un succesor.

Sigur că motivațiile Papei Benedict din scrisoarea adresată lumii întregi sunt firești și logice. Cei 85 de ani îl împiedică să mai lupte pentru o cauză, apasă prea greu pe umerii lui și nu-și mai poate exercita funcția. Numai că… Aceeași urmă de tristețe pe care poate a încercat-o orice om, fie el creștin sau nu, atunci când știrea i-a trecut pe la ureche și când și-a luat puțin răgaz să se gândească, se insinuează încet și lasă loc unei tulburări care-ți spune iar că „timpul și-a ieșit din matcă”. Exemplu apostolilor și al mucenicilor care luptau pentru Hristos până în ultima clipă, dincolo de povara anilor, desigur, e vetust și e „din cărți”… Sau nu? Evident că o demisie din scaunul papal nu înseamnă o demisie din har, dar însăși ideea de a renunța, într-o lume și așa tulburată și întoarsă pe dos, la o funcție care are o importantă componentă administrativă, dar o componentă spirituală cu mult mai importantă, creează un acut sentiment de instabilitate.

Un om care s-a luptat în ultimii ani să țină creștinismul aproape de tineri, prin decizii adesea controversate, un om care a continuat cu pași mici, dar siguri, în multe privințe, ceea ce începuse Papa Ioan Paul al II-lea, un om care în cei opt ani cât a condus biserica catolică, a încercat să găsească soluții pentru criza lumii de azi și a bisericii în lumea de azi, părăsind scaunul papal dă acum impresia că părăsește corabia. Și că unul din acele puncte fixe s-a mutat din loc. Poate că într-o zi, dincolo de cuvintele din scrisoare, va ieși la iveala adevărata semnificație a acestei demisii, care azi e încă doar un fapt de presă…

„Dragi fraţi,

V-am convocat în acest Consistoriu nu doar pentru cele trei canonizări, ci şi pentru a vă comunica o decizie de mare importanţă pentru viaţa Bisericii.

După ce mi-am cercetat conştiinţa în faţa lui Dumnezeu, în mai multe rânduri, am ajuns la concluzia certă că puterile mele, din cauza vârstei înaintate, nu mai sunt capabile să exercite în mod adecvat ministerul petrianian.

Sunt conştient că această misiune, prin esenţă una spirituală, trebuie să fie realizată nu doar prin fapte şi vorbe, ci în egală măsură prin suferinţă şi rugăciune.

În acelaşi timp, în lumea de astăzi, supusă schimbărilor rapide şi zguduită de întrebări de o relevanţă profundă pentru viaţa credinţei, pentru a cârmui Corabia Sfântului Petru şi a propovădui Evanghelia, este nevoie şi de puterea trupului şi de cea a sufletului, putere care, în ultimele luni, a scăzut în mine într-o asemenea măsură încât trebuie să-mi recunosc incapacitatea de a administra misiunea care mi-a fost încredinţată.

De aceea, fiind conştient de gravitatea acestui act, în depllină libertate, declar că renunţ la ministerul de Episcop al Romei, succesor al Sfântului Petru, care mi-a fost încredinţat de cardinali la 19 aprilie 2005, astfel încât, începând cu 28 februarie 2013, la orele 20.00, Sfântul Scaun, Scaunul Sfântului Petru, va rămâne vacant, până ce conclavul pentru alegerea noului Suveran Pontif va fi convocat de cei de a căror competenţă depinde acest lucru.

Dragi fraţi, din adâncul sufletului vă mulţumesc pentru toată dragostea şi munca cu care m-aţi susţinut în misiunea mea şi îmi cer iertare pentru toate greşelile mele.

În acest moment, încredinţăm Sfânta Biserică în mâinile Pastorului Suprem, Mântuitorul nostru Iisus Christos, şi ne rugăm la Fecioara Maria să fie alături de Părinţii Cardinali cu grija sa maternă, în alegerea noului Suveran Pontif.

În ceea ce mă priveşte, în viitor, doresc să slujesc din toată inima Sfânta Biserică a Domnului, printr-o viaţă dedicată rugăciunii.

De la Vatican, 10 februarie 2013

BENEDICTUS PP XVI”

2020 vizualizari


2 Comentarii

  1. [...] „Papa Benedict părăsește corabia sau ceva e putred la Roma”, [...]

  2. [...] mai citite articole pe Epoca.ro, menţionăm: „Filmul românesc, în cărți la Berlin”, „Papa Benedict părăsește corabia sau ceva e putred la Roma”, „Angajatul TVR – țap ispășitor”, „După dealuri – o tragedie contemporană”, [...]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.