Radu Gyr, poetul din temniţe

A fost odată

2 martie 2013

11:02

Scris de: and

Radu Gyr este poetul şi gazetarul român care a avut tradiţia suferinţei, trecând rând pe rând prin închisorile regimului lui Carol al II-lea, ale guvernului antonescian şi ale “ciumei roşii”. Radu Demetrescu, pe numele lui adevărat, s-a născut în ziua de 2 martie 1905 în Câmpulung Muscel. Tatăl său a fost actorul craiovean Coco Demetrescu, fost artist societar clasa I al Teatrului Naţional din Craiova. Mama sa, Eugenia Gherghel, avea origini evreieşti. Debutează de timpuriu, la 14 ani, sub pseudonimul  Radu Grui.

Se căsătoreşte în ultimul an de liceu, soţia sa, Rozica, pe care poetul o striga Hana, după numele eroinei Hania din romanul omonim al lui Sienkiewicz, dăruindu-i un băiat. Căsnicia nu a durat însă mult, poetul căsătorindu-se mai apoi cu Flora. În urma acestei căsnicii se va naşte fiica lor, Monica. Devine mai târziu student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, frecventând cenaclurile literare din Capitală. A publicat în mai toate revistele literare ale timpului    ca Gândirea, Vremea, Cuvântul, a scris la Adevărul literar şi artistic, precum şi în ziare cum ar fi Cuvântul studenţesc sau Buna Vestire, devenind un poet cunoscut.

Societatea Scriitorilor Români i-a acordat nenumărate premii, pentru poeziile, cronicile şi studiile sale literare şi a fost laureat al Academiei Române. Sub dictatura lui Carol al II-lea este închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade şi Nae Ionescu. În timpul guvernării legionare, devine director general al teatrelor şi simpatizant al acestei mişcări, în cadrul căreia va deţine importante funcţii. Este perioada în care semnează proză în paginile publicaţiilor legionare. Asasinarea de către camarazii săi a prim-ministrului I.G. Duca, determină autorităţile să-l aresteze, sub acuzaţia de complicitate. Odată cu el va fi arestat şi Nae Ionescu împreună cu Nichifor Crainic. Este eliberat, dar va fi trimis pe front, carne de tun împotriva ruşilor, cu unul din batalioanele de „reabilitare” de la Sărata (numele unui sat din Basarabia unde se afla administraţia acestor batalioane care se înfiinţaseră mai mult pentru exterminarea legionarilor).

Venirea comuniştilor la putere a dus la arestarea iarăşi a lui Radu Gyr considerat duşman al poporului, „vinovat de dezastrul ţării”. Va fi judecat, în procesul „lotul celor 14 ziarişti” (1945) şi condamnat  alături de Stelian Popescu, fostul director al ziarului „Universul” (muncă silnică pe viaţă), şi Pamfil Şeicaru, fostul director al ziarului „Curentul” (condamnare la moarte). Aceştia doi nu şi-au ispăşit pedeapsa, apucând să fugă în străinătate. Tot atunci a mai fost condamnat şi Nichifor Crainic (muncă silnică pe viaţă), care este însă eliberat în 1962, când devine ziarist în slujba comuniştilor. Radu Gyr a primit 12 ani de închisoare, pe care i-a executat în închisoarea de la Aiud. Aici, timp de doi ani a purtat lanţuri la picioare. S-a îmbolnăvit de tuberculoză şi hepatită, dar nu i s-a permis tratamentul medical. În ciuda chinurilor suferite şi a sănătăţii mai mult decât precare, supravieţuieşte Aiudului. În 1956 este eliberat, dar după numai 2 ani este din nou arestat şi condamnat la moarte pentru poezia “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, poezie ce s-a numit iniţial “Manifest” şi care este un strigăt de durere împotriva colectivizării, a înstrăinării bunului cel mai de preţ al ţăranului român, pământul său. O poezie protest ce condamnă un univers concentraţionar, un sistem aproape neverosimil prin cruzimea exponenţilor lui.

Poeziile lui Radu Gyr, au ajuns dincolo de zidurile temniţelor prin grija celor care, acolo, în închisoare, le-au memorat, asemeni unor biblioteci vii, spre a le face cunoscute afară. Nici chiar poetul nu le-a putut scrie, fiind nevoit să le ţină minte pentru că în temniţă nu aveai vie să scrii sau să citeşti. Poate cea mai dragă poezie pentru cei care îşi aşteptau sfârşitul acolo a fost „Iisus în celulă”, o poezie despre suferinţa şi durerea de care te eliberezi numai iubindu-l pe Dumnezeu. Este eliberat în 1964, dar Securitatea îl sileşte să scrie în paginile ziarului comunist Tribuna României. Moare la 29 aprilie 1975 şi este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti.

 

964 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.