Repatrierea osemintelor lui Brâncuși și politicienii români. Mic exercițiu de ipocrizie

24 aprilie 2013

11:04

Scris de:

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe obicei, poartă costum. Au mașină la scară, secretară, poate chiar secretare, telefoane mobile de ultimă generație și un întreg corp administrativ care-i slujește. Fac promisiuni poporului și, când sunt la televizor, zâmbesc și spun convinși că țara trebuie s-o ducă mai bine, că guvernul anterior (nu contează care, cel care i-a precedat) a dus România la sapă de lemn și că salvarea vine din domenii precum educația, cultura și sportul. Repetă aceste vorbe papagalicește, și în contexte în care ele sunt ca nuca în perete. Se arată la televizor, dau declarații și interviuri pentru ziare, mai fac câte o baie de mulțime în zonele în care au interes și, desigur, disprețuiesc în taină prostimea care se înghesuie la mici și bere gratis, în loc să se ducă la teatru și la Ateneu.

Ei, politicienii români, sunt întruchiparea perfectă a ipocriziei, o întruchipare cu care ne-am obișnuit atât de mult, că nici n-o mai luăm în seamă sau ni se pare de-a dreptul firească. Îi ceartă părintește pe români că sunt înnebuniți după mijloacele materiale de trai și neglijează hrana spirituală.

La supermarketul NIC din Piața Amzei, ministrul Relu Fenechiu e la cumpărături într-o seară. Îl văd la casă, unde nu-l recunoaște nimeni, ceea ce pare a-l frustra. Poartă un costum lejer și pantofi sport, plătește cu cardul cele câteva produse cumpărate, printre care sticle de alcool deloc ieftin. Este un magazin la care se mai arată din când în când. În schimb, nu se arată nicicând într-o sală de teatru, unde îmi petrec serile adesea.  Dar pe intelectualul ocupat Crin Antonesu, istoric, când l-ați văzut ultima oară într-un teatru bucureștean? Dar pe doctorul în drept Victor Ponta? Sau i-ați zărit cumva la Ateneu sau la vreun cinematograf? Poate am fost eu ghinionistă și prezența lor mi-a scăpat. Dar sigur nu-mi va scăpa la Festivalul George Enescu de la toamnă, e musai să se arate la față. Ei sunt oamenii care ne spun că salvarea vine prin educație/ cultură. Ei și alții, zeci, ca ei, pentru care demagogia e prima, nu a doua natură, ne învață, indirect, despre valori.

Ei sunt ocârmuitori unor destine care nu se pot desprinde de atitudinea mioritică și se scaldă în idei false despre valori, biografii, lupte, adevăr și simboluri. Ei sunt cei care se îngrijesc de identitatea unui popor înfometat și, ca majoritatea înfometaților, renunțând la demnitate. Ei sunt cei care se vor împăuna că au adus în țară, la Hobița, osemintele lui Constantin Brâncuși, îngropate la Paris, tardivă și tristă reușită datorată unui poet excentric din peisajul autohton, Laurian Stănchescu. Ei sunt cei care, repetând vorbele din puțul gândirii ale altora, spun că Brâncuși este brand de țară. Ei bine, nu, Brâncuși, nu este, din păcate, brand de țară, rămas în istoria secolului XX ca cel mai important sculptor de origine română. Și, într-un fel, pe bună dreptate.

La Hobița vor ajunge, probabil, într-un necesar gest simbolic, osemintele unui artist ale cărui nume n-ar fi avut niciodată aceeași rezonanță dacă purtătorul lui n-ar fi părăsit la un moment dat România. Ei bine, bună ocazie pentru politicienii noștri care, preț de câteva generații, adică de la moartea sculptorului, în 1957, n-au reușit această strămutare, la care autoritățile franceze nici măcar nu s-au opus. N-au reușit pentru că nici n-au lucrat în acest sens. România și conducătorii ei au alte preocupări. Dar acum, sigur, nu mai pot de bucurie și de satisfacție că Brâncuși își va dormi somnul de veci acolo unde și-a dorit. Dar de ce să nu vedem și jumătatea plină, cum se zice?! Până la urmă, e un norocos, locurile de veci sunt scumpe în țara natală. Dacă mori și n-ai mormânt sau criptă, ți-ai nenorocit familia și apropiații.  Și, oricum, dacă tot ne gudurăm inept la umbra acestui falnic nume, ce mai contează unde odihnesc rămășițele pământești ale numelui? Noi de nume avem nevoie.

3144 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.