Richard Wagner, geniul de la Bayreuth

A fost odată

13 februarie 2013

8:33

Scris de: and

Umanitatea comemorează astăzi 130 de ani de la încetarea din viață a celui mai de seamă reprezentant al romantismului muzical, strălucit compositor, dramaturg și teoretician al artei germane și mondiale, Richard Wilhelm Wagner. S-a născut la 22 mai 1813 la Lipsca, Leipzig-ul de astăzi, rămânănd încă din fașă fără tată. Mama sa se recăsătorește cu Ludwig Geyer, actor, pictor și impresar care în urma obținerii unui post la Teatrul Liric din Dresda, se mută cu familia în acest oraș. Micuțul Wagner își va trăi astfel copilăria în mediul teatral ce îi va contura  personalitatea viitoare. Aici au loc și primele contacte cu muzica, fiind profund impresionat de sonoritățile operei lui Carl Maria von Weber.

În 1821, după moartea tatălui vitreg, se întoarce cu mama sa în Leipzig, unde începe să asiste la concertele orchestrei “Gewandhaus” și începe să ia primele lecții muzicale, lecții de compoziție de la Theodor Weinling, cantor al bisericii Sf. Toma. Încă de timpuriu, 1828-1832, va compune primele sale lucrări cum ar fi șapte “Piese după Faust” și mai târziu uvertura “Polonius”. Activează în diferite orașe, Wurzburg, Magdeburg Riga, perioadă în care compune primele sale opere, “Zânele” (1833) și “Dragoste interzisă” (1836), pe un libret după piesa “Măsură pentru măsură” de Shakespeare, opere în care idealurile înălțătoare și realitatea sunt prezentate prin intermediul abstractului și al trăirilor concrete, elemente ce prefigurează traseul stilistic wagnerian.

Fuge la Paris, urmărit de creditori, și se căsătorește cu actrița Minna Planner pe care o cunoscuse la Teatrul din Magdeburg, de care mai apoi, va trăi despărțit, în urma deselor certuri avute cu aceasta. Cu “Olandezul zburător” (1841), operă pe care o compune în timpul unei călătorii învolburate pe mare spre Anglia, Wagner își afirmă spiritul naţional prin folosirea miturilor germane și a modului de viață german. Această operă, alături de “Tannhauser” (1845) și “Lohengrin”, (1848) este caracteristică pentru romantismul muzical wagnerian și pentru romantism în general, în care eroul luptă pentru iubirea şi pentru idealurile sale. Spiritul wagnerian s-a dezvoltat într-o perioadă agitată a Europei secolului al XIX-lea. Germania cunoaște mari frământări politice și sociale, culminând cu înfrângerea revoluției din 1848-1849. Personalitate puternică, Wagner a aderat în tinerețe la ideile republicane ale mișcării “Tânăra Germanie” (Jungen Deutschland), dar după înăbușirea revoluției se refugiază la Zurich, unde rămâne timp 10 ani. Aici va compune opera “Tristan și Isolda” (1859), sub puternica înrâurire a filosofului Schopenhauer (mai târziu se va lăsa influențat de filosofia naționalist-pangermanică a lui Friedrich Nietzsche), operă închinată scriitoarei Mathildei Wesendonk pe care a iubit-o și pentru care se desparte de Minna. Tot atunci va scrie articolele teoretice “Arta și revoluția” (1849), “Opera de artă a viitorului” (1849) și “Opera și drama” (1851).

Din anul 1864 devine protejatul regelui Ludovic al II-lea al  Bavariei care îi construiește casa în care va locui  alături de soția sa Cosima (fiica lui Franz Liszt) casă căreia Wagner îi dă numele de Wahnfried. În 1872 Wagner se mută la Bayreuth, unde va compune “Amurgul zeilor” (1876), penultima operă din tetralogia “Inelul Nibelungilor” – celelalte patru sunt “Aurul Rinului” (1869), “Walkiria”, (1870), “Siegfried” (1876) și “Parsifal” (1882). A murit la Veneția, în ziua de 13 februarie 1883, în urma unor probleme cardiace. Va fi înmormântat din dorința sa în spatele casei Wahnfried, acolo unde va fi înmormântată după 47 de ani de la moartea lui și Cosima.

710 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.