Scandalul Marga – Pleșu sau unde sunt intelectualii români

Exclusiv Politic

25 februarie 2013

11:07

Scris de: and

Scandalul dintre Andrei Marga și Andrei Pleșu care a încins tastaturile jurnaliștilor de sâmbătă încoace scoate la iveală – pentru a câta oară? – mizeria frumoasei lumi în care trăim. La orice nivel, oricât de înalt, există un punct în care mizeria iese la suprafață (dacă ea există) și dezvăluie caracterul, oricât de cosmetizat ar fi fost el până în acel moment. Spiritele alese, acei oameni luminoși, care nu împroșcă noroi, sunt puține. Sunt din ce în ce mai puțini – de obicei în cărți – cei care știu să-și păstreze verticalitatea și să se păzească de duhoarea lumii din jur.

În cazul de față, două personalități ale culturii – că despre asta vorbim – Andrei Pleșu, un cunoscut filosof, critic de artă și publicist, și Andrei Marga, profesor universitar, actualmente director ICR… Că se nasc polemici, n-ar fi nicio problemă, ci modul cum se întâmplă e problema. Iar replica lui Andrei Marga pentru Andrei Pleșu este o dovadă în acest sens. „Nu merită să comentez sfătoșeniile unui frustrat în fața istoriei”. Dacă o asemenea replică ar fost dată între doi fotbaliști sau între doi oameni politici (oameni politici din România de azi, se înțelege), ea ar fi trecut poate mai ușor drept ceva „normal”. Însă între Pleșu și Marga… Ce se întâmplă cu reperele? Ne înjurăm ca la ușa cortului? O ușă de cort cu pretenții, se înțelege, dar tot cort… Halal națiune!

După ce Andrei Pleșu a scris în „Dilema Veche” câteva vorbe deranjante – „Vedetele politice s-au împărţit în două: turnători care nu sunt securişti (Andrei Marga) şi securişti care nu sînt turnători (I. Ghişe)” –, replica n-a întârziat să apară. Însă risposta lui Marga pe care, dacă n-o știți deja o puteți citi în continuare, a venit pe cale oficială. Mai exact, în calitatea lui oficială de director al ICR, domnul Andrei Marga s-a gândit sâmbătă la prânz să folosească Biroul de Presă al ICR ca să-i dea replica în stil mare. Pe urmă a publicat-o și-n „Ziua de Cluj”, sub forma de editorial, dar mai întâi, ca să fie sigur, s-a făcut pe sine una cu ICR-ul, care e o instituție publică. Sau nu?

Că unele dintre afirmațiile Domniei Sale din textulețul intitulat „Ochiul curții” ar putea sau nu să aibă acoperire, că îi reproșează lui Andrei Pleșu că face politică sub acoperire și n-o recunoaște (un adevăr, iarăși, vizibil cu ochiul liber), sunt lucruri secundare în cazul de față. În fond, prin respectivul email și domnul Marga face propagandă politică pentru susținătorii lui de la putere. Dar, repet, nu asta importă în cazul de față… Ci faptul că s-a ajuns la un nivel de degradare umană și de groaznică decădere a comportamentului public pe care doar în astfel de situații îl conștientizezi. Iar vorbele alea cunoscute cum că „dacă te bagi în noroi, te mănâncă porcii” își etalează acum sensurile mai limpede decât oricând. Eleganța în atac s-a pierdut de mult. Azi se preferă jignirile, mai ascunse sau mai puțin ascunse, desigur…

În continuare, scrisorica lui Andrei Marga… fiecare o decriptează cum poate, în funcție de frustrările personale, vorba auctorelui!

„L-am tratat mereu pe Andrei Pleșu cu un amestec de colegialitate și condescendență. Fiind împreună în Guvernul Radu Vasile, l-am pus alături de cei pe care i-am tratat cu respect. Devenind între timp, se pare, ochiul curții, Andrei Pleșu mă atacă, înăuntrul unei ofensive mai largi împotriva a tot ceea ce este viu și promițător în țară, după aprilie 2012, când a început schimbarea regimului din România. Crin Antonescu, Victor Ponta, Cristina Anghel, Ioan Ghișe, Petre Roman sunt, de asemenea, țintele sale. Nu merită să comentez sfătoșeniile unui frustrat în fața istoriei. Cu toate acestea, fac cinci mențiuni.

În primul rând,  nu există nicio probă pentru susținerile sale în ceea ce mă privește. Eu nu am fost servitorul unei curți ce va sfârși într-o detestare generală. Eu nu am discutat niciodată despre modele în politică și nici nu am turnat vreodată pe cineva. Acum observ – cum, de altfel, bănuiam – că Andrei Pleșu și învățăceii săi nu par străini de dosariada menită să-i compromită pe intelectuali, de la Adrian Marino încoace, precum și pe cei care mai pun în mișcare lucrurile. Pe scurt, Andrei Pleșu vorbește fără probe, ceea ce, în condiții normale, ruinează un moralist. 

În al doilea rând, Andrei Pleșu a folosit, ca puțini alții în această țară, bani publici pentru o promovare personală chestionabilă. Îmi pare rău că trebuie să o spun, căci fiecare luptă pentru recunoaștere. Poți avea însă o conștiință curată câtă vreme tu nu ai promovat decât ca favorit al oricărui regim? Las răspunsul în seama fiecăruia.

În al treilea rând, Andrei Pleșu se opintește să discute situația României care, precum în orice țară europeană, depinde de politică. Andrei Pleșu vrea imposibilul: să ne convingă de faptul că el nu face politică, atacând politica schimbării unui regim. I-aș spune direct că greșește, căci nu se pot păcăli la infinit oamenii cu un discurs pretins „apolitic”, într-o situație evident dependentă de politică. Aproape toate textele sale acre conțin această ipocrizie: înlocuirea discuției politice propriu-zise cu considerații laxe, moral-estetice, despre orice. 

În al patrulea rând, Andrei Pleșu, grație unor împrejurări pe care nu le discut aici, întâmpină puține critici și alternative cunoscute de public la discursul său. El este tratat cu complezență pentru că este mereu simpatic, cum își dorește. În fapt, ce propune Andrei Pleșu? Efectiv nimic. Având respect pentru șarmul său de cafenea, nu pot să nu reiau o maximă: „toate florile să înflorească”. Adaug însă că de aici nu rezultă că toate fructele sunt bune. 

În al cincilea rând, venind din provincie, nu știam de organizarea în haită decât la lupi. Îmi pare rău să o regăsesc la unii concetățeni, care participă la încercări de sfâșiere comandate. Nu mi-e teamă. Sunt doar dezamăgit.

Închei cu o observație în treacăt, promițând să revin, dacă va fi cazul. În epoca libertăților și a deschiderilor, România a fost împinsă, din păcate, în stagnare și sărăcie. Ea are nevoie, simplu spus, de o reconstrucție, în care orice forță promițătoare este de salutat. Andrei Pleșu se face că nu vede toate acestea. El rămâne ochiul vigilent al curții.”

2080 vizualizari


Un comentariu

  1. Ivi spune:

    Trebuie sa recunosc faptul ca sunt pus intr-o dilema (nici veche, nici noua, ci pur si simplu personala): de partea cui sa fiu, tinand cont de faptul ca ambii “Andrei” sunt autori remarcabili ai culturii romane, si ca fiecare m-a “imbogatit cu ceva” citindu-le opera …n-as vrea nici sa rezolv rabinic problema dilematica “si unul si altul / nici unul nici altul”…
    Si atunci iti pui intrebarea – ce criterii (cat de cat obiectiv acceptabile) ar trebui sa folosesti pentru a incerca “iesirea din dilema”?
    Si imi vin in minte doua criterii simple: “pe cine sustine (reprezinta) fiecare?” si “cine a inceput (ridicat primul piatra) polemica necoordiala?”
    Avem astfel la primul criteriu: Plesu e pro-Basist ; Marga e anti-Basist …evident basismul reprezinta un “conservatorism retrograd” sau daca vreti “comunistul care striga anticomunistule” sau “coruptul care striga coruptule” sau “puscariabilul care striga puscariabilule”, etc.
    Iar la al doilea criteriu, cel putin din ceea ce se stie, cel care a ridicat primul piatra este Plesu
    Concluzia e nu de “minima moralia” ci de “minima logica” – “Andrei minimul moralist” s-a metamorfozat intr-un “moralist de curte” negandu-se astfel pe sine ca “om integru”.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.